Ni s-a dat porunca lepădării de sine, ni s-a dat loc de nevoinţă, de a face binele, de a dobândi cununa slavei celei neveştejite; ni s-a dat harul, puterea dumnezeiască de a birui viclenia vrăjmaşului şi toate patimile. însuşi Domnul, începătorul a toată nevoinţa, îi ajută pe cei ce se nevoiesc, dă biruinţa şi împarte cununi oştenilor Săi.
Orice păcătos care se întoarce către Dumnezeu cu sinceritate trebuie să-şi pună nădejdea în ajutorul harului lui Dumnezeu, în lupta sa cu păcatele, cu patimile, cu toate deprinderile păcătoase. Trebuie să creadă însă sincer şi fără şovăială în Dumnezeu şi să-L cheme în ajutor cu osârdie şi să urască sincer păcatul şi să se căiască din inima şi cu intenţii curate şi să nu stăruie în păcat.
Sunt gata să vină în ajutorul mântuirii noastre toţi sfinţii, însăşi Maica Domnului, sfinţii îngeri păzitori şi toţi cei ce au bineplacut lui Dumnezeu; părinţii şi păstorii duhovniceşti sunt aşezaţi de Dumnezeu ca să mântuiască şi călăuzească pe cei ce caută mântuirea; conştiinţa fiecărui om este un judecător incoruptibil, sever şi drept; ascult-o numai neîncetat şi cu sârguinţă.
Tot ce este curat, drept şi sfânt, necuratul demon se străduieşte să spurce sau să sluţească, să înfăţişeze sub o formă impură, pervertită. O, cât este de viclean, de necurat, de neobrăzat, dar şi de întreprinzător este el în viclenia, în răutatea şi ticăloşia lui! Cine scăpa din mrejele lui? Cel ce crede cu tărie în Hristos şi în Biserică.
Pentru binele creaturilor sale raţionale, adică al oamenilor, Domnul vrea să-i unească pe oameni intr-un singur trup şi să sălăşluiască El însuşi în ei: Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una [în 17, 21].
Diavolul însă caută dezbinarea tuturor, să-i împrăştie, să-i gonească, imprastiindu-i pe oameni ca pe o turma fără păstor: în familii seamănă vrajbă, neînţelegere, nemulţumiri şi ocări; în sate şi oraşe îi ridică pe unii împotriva altora; între state, ridică un popor împotriva altui popor, o împărăţie împotriva altei împărăţii; în comunităţile religioase îi cheamă pe adepţii unei confesiuni să-i prigonească pe adepţii altei confesiuni şi, mai presus de orice, are o mare ura împotriva credincioşilor ortodocşi, ca unii ce fac parte din Biserică adevărată, trimiţând asupra lor tot felul de persecuţii. Să ţinem cu tărie de singura Sfântă Biserică Ortodoxă, al cărei cap este însuşi Hristos Dumnezeul nostru, Care lucrează în noi neîncetat spre mântuirea şi înnoirea noastră.
Vrăjmaşul mântuirii noastre, diavolul, cunoscând că toată comunicarea noastră mântuitoare cu Dumnezeu se face prin credinţă şi prin Biserică şi prin harul dumnezeiesc încearcă prin toate puterile şi toate vicleşugurile să rupă legătura noastră cu Dumnezeu, prin păcat, prin patimile trupeşti, prin pasiunile lumeşti. Trebuie să ţinem cu toţii cu tărie comuniunea cu Dumnezeu şi cu Biserica, respectând poruncile Domnului.
Sfântul Ioan de Kronstadt 