Părintele Ioan ne arată în scrierile sale şi o altă latură a libertatii crestine. În deplin acord cu vechii dascali ai Bisericii, demonstrează că viaţa bunului creştin se adaptează perfect naturii omului. Dar cărei naturi? A celei spirituale, superioare.
„Să nu uităm că orice om are în afara naturii sale «animale» şi o natură spirituală, şi că fiecare dintre aceste doua «naturi» îşi are calităţile sale specifice. Cerinţele vieţii «animale» sunt să bea, să manânce, să doarmă, să respire, să se îmbrace, să-şi asigure căldura şi lumina. Ale naturii spirituale: să gândeasca, să perceapa lumea prin simturi, să vorbească, să comunice cu Dumnezeu prin rugaciune, prin sfintele slujbe şi Sfintele Taine, să înveţe cuvântul lui Dumnezeu, să comunice cu semenii pe baza învaţăturii dumnezeieşti şi prin ajutorarea reciprocă”.
În sfârşit, nu o dată părintele Ioan s-a pronunţat în apărarea libertăţii omului, în ceea ce exista fundamental în ea: „Pe mulţi îi duce în ispită darul libertăţii pe care omul îl are de la Dumnezeu, adică posibilitatea omului de a fi bun sau rău, iar, după căderea în păcatul stramoşesc, aplecarea mai mult spre rău decât spre bine! Îl «acuzaţi» pe Creator; să fie oare El vinovat că aţi nesocotit îndemnul Lui şi că nu aţi folosit spre bine marele dar al libertăţii, cel ce este nedespărţit de chipul lui Dumnezeu? Oare aceasta nu este hula împotriva Atotbunului Dumnezeu? Care ne-a dat posibilitatea să urcam cât putem de sus pe calea desăvârşirii duhovniceşti, cea care ne-ar fi fost închisă dacă nu ne-am fi bucurat de libertate”.
Vom încerca să demonstram cum şi în ce măsura se leagă ideea de libertate a omului de doctrina credinţei ortodoxe şi, în special, de învăţătură despre chipul lui Dumnezeu în om, careia părintele Ioan de Kronstadt îi acorda o importanţă deosebită.Nu putem să nu subliniem încă o dată că „Viaţa mea în Hristos” este în esenţă sa o pledoarie pentru adevarata libertate, cea la care este chemat omul.
Sfântul Ioan de Kronstadt 