Adevărata credinţă

Acea credinţă (sau confesiune creştină) este adevărată, care stârpeşte, în fiecare zi şi fără încetare, păcatul atotpierzator din omul credincios, care îl curăţă, îl sfinţeşte, îl luminează, îl înnoieşte, îl face viu, îl întăreşte, iar nu cea care izvodeşte duşmănia, prigoanele, caznele (cea catolică) sau cea care duce la înţelepciune mincinoasă, la domnia raţiunii corupte asupra Revelaţiei dumnezeieşti, la tăgăduirea ierahiei, a Tainelor, a posturilor şi chiar la negarea a tot ce Sfântul Duh, Care a lucrat prin Sfinţii Apostoli şi prin Sfinţii Părinţi, a statornicit pentru mântuirea noastră (cea protestantă).

Nu este adevărată acea biserică care s-a rupt  în chip trufaş şi neruşinat de Biserica celor întâi-născuţi, care sunt înscrişi în ceruri [Evr 12, 23], care au bineplacut lui Dumnezeu, care îl slăvesc pe Dumnezeu şi neîncetat se roagă şi mijlocesc prin rugăciunile lor pentru noi cei de pe pământ ajutandu-ne în lucrarea mântuirii; nu este adevărată acea Biserică care, în chip trufaş şi neruşinat, a rupt legătura cu cei morţi (sau cu Biserica de dedesubt) şi care consideră lipsite de orice efect rugăciunile pentru ei.

Există o mulţime de confesiuni creştine cu felurite structuri de organizare internă şi externă, cu diferite opinii şi doctrine, nu arareori potrivnice adevărului dumnezeiesc al Evangheliei şi învăţăturii Sfinţilor Apostoli, Sinoadelor Ecumenice şi locale şi Sfinţilor Părinţi. Nu toate pot fi considerate adevărate şi mântuitoare; nepăsarea faţa de credinţă sau recunoaşterea  oricărei credinţe drept mântuitoare nu pot duce decât la necredinţă sau la răceală faţă de credinţă, la slăbirea râvnei pentru îndeplinirea rânduielilor şi rânduielilor legate de credinţă, la răceala creştinilor unii faţa de alţii. Simone, Simone, iată Satana v-a cerut ca să va cearnă ca pe grâu [Lc 22, 31]. Acesta, Satana, a lucrat şi lucrează dezbinările şi ereziile. Tine-te strâns de adevărata credinţă şi de Biserică. Este o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tatăl tuturor [Ef 4, 5].

La începuturile neamului omenesc şi căderea primilor oameni, în idolatrie iar la începuturile creştinismului în dezbinări şi erezii, toate acestea sunt lucrul Satanei. Viaţa lumească, exterioară, trupească, senzuală este tot lucrarea lui.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s