Prin Sfântul Sinod de la însuşi Domnul se revarsă asupra întregii Rusii sfinţite, prin alegerea, ipopsifierea şi sfinţirea episcopilor şi prin sfinţirea de către episcopi a sfinţilor slujitori şi slujitori bisericeşti. Toate slujbele şi tainele bisericeşti lucrează sfinţitor; prin ele se săvârşeşte călăuzirea duhovnicească a credincioşilor, ca mădulare duhovniceşti ale împărăţiei harice a lui Hristos (Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi Fiului şi a Sfântului Duh…), – se vesteşte neîncetat cuvântul lui Dumnezeu.
Biserica se roagă pentru de-Hristos-iubitoare oaste ca pentru apărătoarea statului, a credinţei, a Bisericii, a tronului. Toţi creştinii drept- măritori [ortodocşi] sunt însă oşteni duhovniceşti ai lui Hristos, care se luptă necontenit cu păcatul, cu ispitele lumii, împotriva diavolului. Biserica lui Hristos pe pământ este o Biserică luptătoare. Tu suferă împreună cu mine ca un bun oştean al lui Hristos [2 Tim 2, 3].
În sfânta credinţă şi în Biserică se afla atâta intelpciune incat ar ajunge din belşug tuturor înţelepţilor lumii pentru a cugeta asupra ei, a se minuna şi a se proslăvi prin ea. Domnul a ascuns-o însă de cei înţelepţi, deştepţi, mândri şi îngâmfaţi şi a descoperit-o celor copii la suflet, adică oamenilor simpli, blânzi, smeriţi. Iată care este judecata lui Dumnezeu! înţelepţii şi deştepţii îngâmfaţi sunt lipsiţi de intelpciunea lui Dumnezeu cea luminătoare, curăţitoare, mântuitoare! O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! [Rm 11, 33]. Căci gândurile Mele nu sunt ca ale voastre şi căile Mele că ale voastre, zice Domnul. şi cât de departe sunt cerurile de pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre [îs 55, 8-9]. Slavă ţie, Doamne, slavă ţie! Căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor! [Mt 11, 25; Lc 10, 21].