Credinţa creştină a dat un uriaş impuls gândirii umane, a luminat cu o lumina minunată întreaga sferă a gândirii, ducând-o spre multiple şi diverse decoperiri în sfera ştiinţei şi a vieţii sociale.
S-a adeverit astfel cuvântul lui Dumnezeu că poporul care stătea în întuneric a văzut lumina mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumina le-a răsărit [Mt 4, 16]. De aceea, credinţa lui Hristos să fie cinstită întotdeauna mai mult şi mintea omenească să nu se fălească, socotindu-le toate ale sale.
Sfinţenia celor plăcuţi lui Dumnezeu este o mare taină a sufletelor lor sfinţite pe care a săvârşit-o şi o săvârşeşte în ei Duhul Sfânt, acesta fiind izvorul sfinţeniei în care rămân veşnic sfinţii. Adu mulţumire, creştine, celor plăcuţi lui Dumnezeu şi sârguieşte-te să le imiţi exemplul prin propria ta viaţă; Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru Cel ce între sfinţi Te odihneşti [Ecfonis]; Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră [1Teş 4,3].