Îndeosebi şi fără tăcere să o cântăm şi proslăvim pe Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Fecioară Maria ca pe un chivot însufleţit al Dumnezeirii, ca pe aceea ce a slujit înfricoşată şi mântuitoarea taină a întrupării lui Dumnezeu –Cuvântul şi a obşteştii noastre mântuiri, sfinţiri, îndumnezeiri, ca pe o mijlocitoare a noastră către viaţa cea veşnică şi Călăuză spre ea.
O, sfântă mireasă a lui Hristos, Maică a noastră, Biserica lui Dumnezeu! Zi şi noapte porţi la sânul tău de mama pe copiii tăi, începând de la ierarhi şi până la clericii de rând şi oamenii simpli (pentru popor – Evr 5,3), de la împărat şi până la cel din urmă ostaş şi supus. Tu porţi grijă şi suferi pentru toţi, eşti mijlocitoarea tuturor bunătăţilor: pentru bună-intocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului, pentru izbăvirea de la tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, pentru apărarea, mântuirea, miluirea, păzirea de Dumnezeu cu harul Sau.
Şi cu câtă înfocare se roagă ea pentru odihna celor răposaţi! De câtă speranţă şi îndrăzneală sunt pătrunse rugăciunile, ecteniile, ecfonisele preoţilor, otpusurile rugăciunilor pentru cei răposaţi! Cât de mult chinuie toate acestea rărunchii vrăjmaşilor noştri celor fără de trup! Cum se mai căznesc ei să astupe gura preotului –mijlocitor către Dumnezeu -, să-l tulbure, să-l zăpăcească, să-l încurce, să-l paralizeze!
Dar Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta! [Ps 50, 16]. Dă-ne Doamne să putem întotdeauna vesti cu mare glas cuvânt de credinţă, nădejde, iubire şi adevăr şi să ţinem cu toată puterea, cu cinste, întotdeauna şi în faţa oricui, neuitandu-ne la faţă, stindardul credinţei, fiindcă tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui ca floarea câmpului [îs 40,6].
Sfântul Ioan de Kronstadt 