Puterea Maicii Domnului şi a tuturor Sfinţilor

La ce înălţime de sfinţenie, de dreptate, de îndumnezeire a fost înălţată firea sfinţilor care au bineplacut lui Dumnezeu – înainte-mergătorul, apostoli, proroci, sfinţi ierarhi, mucenici, cuvioşi, doctori fără de arginti şi a tuturor sfinţilor! Ei strălucesc ca nişte stele pe cerul sfinţeniei şi îndumnezeirii, plini de bună mireasmă, ca nişte flori ale raiului. Oamenii trupeşti nu le înţeleg înălţimea si vrednicia, socotindu-i ca pe nişte oameni obişnuiţi, în faţa cărora nu merită să te închini şi să le ceri ajutorul (luteranii şi alţii ca ei).

Sfânta Biserică, înţeleasă ca obşte (comunitate) a tuturor sfinţilor, a celor ce s-au mutat la cer şi a tuturor dreptcredinciosilor creştini care se luptă pe pământ, are o mare nepământească putere; ea trebuie să biruie orice răutate a diavolului şi a oamenilor vicleni şi porniţi spre răutate, poate surpa toate uneltirile lor; numai să ne punem mereu încrederea în Dumnezeu şi în atotputernica mijlocire înaintea lui Dumnezeu, pentru noi, a Maicii Domnului şi a tuturor sfinţilor care sunt mijlocitorii noştri şi mai cu seamă să trăim vrednici de marea noastră chemare. Acesta este temeiul pe care, în ectenia mare, în cea mică şi în cea de cerere, Sfânta noastră Biserică ne îndeamnă stăruitor să apelăm la mijlocirea Maicii Domnului şi a tuturor sfinţilor, indemnandu-ne să ne predăm unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu. Tot aşa suntem îndemnaţi şi în rugăciunile de la litie, în stihuri, în canoane. Biserica este o cetate întărită pe care n-o pot birui toate puterile iadului la un loc! Numai să ne ţinem strâns de Capul ei, Domnul şi să-L chemăm cu osârdie, să privim necontenit către cea care este îndreptătoarea oamenilor, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, către toţi îngerii şi sfinţii.

În apostoli, mucenici, sfinţii ierarhi, cuvioşi, în toţi sfinţii avem şi exemplul dragostei fierbinţi, al ascultării şi predării către Dumnezeu, precum şi dovada că ţine numai de dorinţa noastră pentru ca să ne putem face plăcuţi lui Dumnezeu şi să ne mântuim pe noi şi pe alţii. Vedem în ei alinarea de necredinţă, lipsa de înţelegere, lenea, nepăsarea, răceala noastră, şi, de aceea, cu atât mai vârtos vom fi osândiţi dacă nu ne pocăim. în afară de aceasta, în sfinţi avem ajutători şi rugători pentru noi înaintea lui Dumnezeu; să-i chemăm deci cu sârguinţă.