Sfânta Biserică poartă de grijă şi se îngrijeşte de fiii săi ca o doică [1Tes 2, 7], în fiecare zi, ziua şi nopatea (prin ectenii, rugăciuni).
Când sunt în biserică – sunt în lumea minunilor lui Dumnezeu, în împărăţia harului, a dreptăţii dumnezeieşti, a sfinţeniei, în lumea cea nestricăcioasă, în lumea îngerilorşi a sfinţilor care sunt scrişi în ceruri [Evr 12, 23]. Sunt împreună cu Dumnezeu şi cu Maica Domnului, cu îngerii şi cu toţi sfinţii. Ceea ce uimeşte în deosebi in Vechiul Testament este minunea facerii lumii numai prin cuvântul lui Dumnezeu; în Noul Testament minunea întrupării lui Dumnezeu. Dumnezeu s-a făcut om fără a înceta săfie Dumnezeu: iată minunea minunilor! Dumnezeu a pătimit, a murit după firea Sa omenească, a înviat pentru răscumpărarea omului şi ne-a dat nădejdea învierii întregului neam omenesc – aceasta este minunea milostivirii, a îngăduinţei lui Dumnezeu.
Trăim în împărăţia minunilor, adică în împărăţia duhovnicească a Sfintei Treimi – în Biserica lui Dumnezeu – şi cea dintâi şi cea mai mare minune este în ea minunea întrupării lui Dumnezeu, înomenirea lui Dumnezeu Cuvântul şi minunea Maicii fără de bărbat care a născut pe Dumnezeul – om şi inalatrea ei mai presus de toată făptură, mai presus decat Heruvimii cei prealuminoşi şi de Serafimii de flacăra. Această minune este proslăvită, după cum se cuvine în Biserica lui Dumnezeu. Cât de sus a fost înălţatăomenirea prin minunea întrupării lui Dumnezeu! Cu câtă generozitate, cu câtă iubire şi cât de minunat a fost ea mântuită de binemeritată pedeapsă veşnică, de îndreptăţitul blestem al lui – Dumnezeu – invrednicindu-se de o nouă existenţă şi de moştenirea Cerului! Acest lucru e vrednic de o veşnică doxologie! In Apocalipsă este înfăţişatăaceastă doxologie a celor mântuiţi de Domnul [Ap 7,10; 12, 10-11; 19,1]. Trebuie ca noi să-i răspundem lui Dumnezeu cu dragoste şi să ne iubim unii pe alţii ca mădulare ale unui singur trup, al cărui cap este Hristos.
Sfântul Ioan de Kronstadt 