Despre Biserică sau comunitatea credincioşilor -1-

Biserica este comuniunea vazută a lui Dumnezeu cu oamenii, Impărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Ea ii arată omului obârştia sa, demnitatea sa, marea năpastă pe care i-a pricinuit-o căderea în păcat, ţelul şi menirea sa, mijloacele prin care se poate ridica (si ea ii dă toate aceste mijloace), învierea morţilor, judecata, chinul cel veşnic si fericirea veşnică; zi de zi îl învaţă, îi luminează mintea, îl conducela Dumnezeuşi dreptatea Lui, îl curăţă, îl vindecă, îl întăreşte, îl sfinţeşte, îl pacifică, îi dă alinare, îl îndumnezeieşte. Mergi la biserică, la dumnezeieştile slujbe şi toate acestea le vei încerca aievea.

Biserica este purtătoarea duhului lui Hristos, a duhului dragostei Sale, duhul mântuirii, sfinţeniei, adevarului, blândeţii, nerăutăţii, al răbdării şi îndelung-răbdării Lui; al înţelepciunii Lui, al vieţii Lui: viaţa veşnică. Insemnătatea Bisericii în viaţa creştinului nu cunoaşte margini: ea îl duce de mână şi îl mântuieşte în toate, din leagăn până la mormânt şi dincolo de mormânt.

In afara sfinţeniei, sobornicităţii şi apostolicităţii, o altă însuşire a Bisericii este caracterul panuman şi comunitar al vieţii ei. La dumnezeieştile slujbe, sobornicitatea Bisericii se exprimă în ectenii, în care se înalţă rugăciuni pentru întreaga lume, în rugaciuni pentru toţi oamenii din toată lumea, îndeosebi la săvârşirea Liturghiei.

Istoria Bisericii este o dovadă concretă, vie a răscumpărării neamului omenesc de către Răscumpărătorul, făgăduit încă primului om; o dovadă pe care o învederează faptele însele, persoanele, evenimentele, puterea dragostei creştine, bărbăţia şi tăria rămase neînfrânte în timpul chinurilor îndurate pentru credinţă; nenumaratele minuni, minunatele prefaceri săvârşite înăuntrul creştinilor, tăgăduirea de sine a acestora, dispreţul faţă de lume şi faţă de toate desfătările şi frumuseţile ei, faţă de toată slava şi bogăţia lumii. Credinţa creştină a odrăslit mulţime nenumarată de sfinţi, unii dintre ei recunoscuţi şi obşteşte proslăviţi, alţii rămaşi în taină şi cunoscuţi numai de Unul Dumnezeu. Ce unitate între istoria sfântă a Vechiului şi Noului Testament şi istoria Bisericii! Ce armonie! Dumnezeieştile slujbe de fiecare zi, de peste săptămână şi de peste an sunt o imagine a acestei unităţi şi armonii dintre sfânta istorie biblică şi cea bisericească, pe de o parte, şi minunatul plan al lui Dumnezeu de mântuire al omenirii care s-a împlinit şi se împlineşte până la sfârşitul veacurilor, pe de altă parte.

Ce nemăsurată bogăţie de daruri ale lui Dumnezeu, ce viaţă cereasca, câtă sfinţenie şi cât adevăr – un adevărat buchet al tuturor virtuţilor dumnezeieşti – închide întru sine Biserica lui Dumnezeu! In ea se afla întreagă minunata economie a mântuirii noastre; în ea se află toate dumnezeieştile taine ce se săvârşesc în ea pentru sfinţirea, înnoirea şi mântuirea noastră; în ea se află adunaţi în chip minunat toţi sfinţii care au bineplăcut lui Dumnezeu prin viaţa lor, prin virtuţile lor şi prin răbdarea lor, precum si întreaga lume a îngerilor; în ea răsună neîncetat minunata propovăduire a mântuirii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s