Mijloace eficiente pentru a ne elibera de rău

Teribilele  greutăţi nu numai că nu l-au oprit din drum şi nu i-au slăbit părintelui Ioan eforturile sacerdotale şi pastorale, ci i-au sporit şi mai mult ardoarea şi în acelaşi timp i-au prefigurat coordonatele, căile şi metodele pastoraţiei. Acel uluitor contrast dintre combustia lăuntrică a părintelui din timpul săvârşirii Sfintei Liturghii, pe de o parte, şi indiferenţa cvasigeneralizată a societăţii faţă de viaţă liturgică şi faţă de Biserică, pe de altă parte, îl va fi obligat, probabil, nu numai să-şi radicalizeze discursul şi să pună mai multă ardoare în tot ceea ce îi stătea aproape de inimă, ci şi să se roage mai intens şi cu mai mult sârg.

Înainte de a vorbi despre modul în care părintele Ioan înţelegea să slujească altarul şi în special despre persoana sa ca liturghisitor şi mărturisitor al Liturghiei, vom reproduce pe scurt opiniile sale referitoare la importanţa vieţii liturgice. Atunci îi vom înţelege mai bine acea slujire fără seamăn, atât de înflăcărată şi de inspirată, care a făcut să se îndrepte asupra sa atenţia întregii Rusii.

          Pentru multă lume cuvintele şi sensul slujbelor divine sunt de neînţeles, din cauza ignoranţei, şi de aceea îi va veni greu să priceapă dintr-odată spusele părintelui Ioan despre emoţiile sale sublime din timpul slujbelor, despre însemnătatea Liturghiei şi Euharistiei. Dar fiecare cunoaşte din experienţă ce chinuri poate produce o conştiinţa apăsată de păcat, de starea de rãutate sau de nemulţumire şi cât de uşurat te simţi când ai scăpat de ele. Iată de ce, înainte de a ne referi la concepţia părintelui Ioan despre această dimensiune fundamentală a misiunii preoţeşti, vom reaminti unele dintre consideraţiile sale despre chinurile pe care le provoacă păcatul.

În multe dintr însemnările sale părintele Ioan  nu încetează să arate şi să ne convingă cât de cumplite sunt aceste chinuri şi cât de mare este bucuria de a te simţi scăpat de ele. Cunoaştem cu toţii asemenea stări şi ne putem verifica pe noi înşine. După o asemenea verificare nu ne va fi greu să-l urmăm pe părintele Ioan şi să ne convingem de adevărul afirmaţiilor sale, că rugăciunea, cu deosebire cea obştească, în biserică, urmată de pocăinţa şi de împărtăşirea cu Sfintele Taine, şi, fireşte, citirea Cuvântului lui Dumnezeu sunt cele mai eficiente mijloace pentru a ne elibera de răul dinlăuntrul nostru, care ne chinuie inima şi ne strică viaţa. Iar dacă mai facem un pas împreună cu părintele Ioan vom descoperi că Dumnezeu, prin Biserică şi prin Sfintele Taine ale acesteia, nu numai că ne eliberează de sub tirania păcatului, ci ne înarmează cu putere dătătoare de viaţă şi ne aduce bucuria dragostei, pentru ca prin ea să ajungem în cele din urmă la o viaţă nouă, în lumină, în sânul Sfintei Biserici şi fără asemănare cu cea de mai înainte.

Înţelegând toate acestea, nu ne va fi greu să pătrundem în ceea ce este vital în experienţa duhovnicească personală şi în teologia părintelui Ioan, să înţelegem şi să acceptăm învăţătura sa multilaterală nu numai despre Liturghie, ci şi despre Dumnezeu, despre Biserică şi mântuire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s