Noile conceptii apãrute îngreuneazã activitatea pãrintelui

Preot destoinic, păstor adevărat şi în primul rând creştin autentic, părintele Ioan de Kronstadt era decis să le ofere oamenilor cel mai de preţ dar pe care şi-l pe puteau dori: coparticiparea la o viaţă perfectă trăită în Dumnezeu. Ştia din experinenţă că în afara Bisericii şi fără participarea la Taina iubirii – Taina Sfintei Euharistii – poţi cel mult visa la o viaţă îmbunătăţită, fără să ajungi de fapt la ea.

Îşi dorea mai mult ca orice ca oamenii să se curăţească prin pocăinţă şi să se împărtăşească cu viaţa dumnezeiască din Potirul dragostei jertfelnice a lui Hristos. Ce-ar fi putut să le dorească mai mult semenilor săi şi cu deosebire turmei sale cuvântătoare încredinţată de Dumnezeu? Da, ce i se poate oferi cuiva mai de preţ decât să-l aduci la Izvorul adevăratei, nemuritoarei şi fericitei vieţi ?

Dar sarcina părintelui Ioan de Kronstadt nu era deloc uşoară. I se puneau de-a curmezişul atât păcătoşenia oamenilor, cu întregul ei cortegiu de forţe ostile, care îi împierdica pe cei mulţi să urmeze buna lui chemare, cât şi starea de spirit a societăţii ruseşti din acea vreme. În pofida faptului că apăruseră unele semne de redeşteptare duhovnicească (desprecare vom vorbi în continuare), starea de religiozitate a Rusiei acelui timp nu putea fi numită satisfăcătoare.

În primul rând, nu putem să nu observăm că pătura nobiliară şi cea funcţionărească a societăţii ruseşti adoptase, încă de pe timpul reformelor  lui Petru I, modul de viaţă occidental, cu distracţiile acestuia, îndepărtându-se din ce în ce mai mult de ortodoxie şi de viaţa în sânul Bisericii.

La acestea se mai adaugă şi cultul statului şi al servirii acestuia, care căpătase în secolul al XIX-lea o formă finită şi care împinsese viaţa religioasă în cel mai bun caz pe planul al doilea. În rândul păturii funcţionăreşti a imperiului intrase în tradiţie şi se manifesta sub diverse nuanţe şi aspecte, răceala sau indiferenţa religioasă, transformată adesea într-o stare de ireligiozitate sau de areligiozitate.

În afară de cultul statului, la care m-am referit, apăruseră şi cultul Rusiei ca naţiune, cultul „poporului” şi al „binelui social” abstract. În contextul existenţei acestor direcţii, credinţei ortodoxe i se acorda un rol auxiliar, subordonat, ca un fel de reazem necesar sau doar admis cu îngăduinţă în promovarea noilor valori.

În funcţie de aceste concepţii, clerul era apreciat mai mult din punctul de vedere al contribuţiei sale pozitive pe care o putea aduce fie statului, fie „poporului”, fie promovării moralităţii.

Puţini dintre cei ce aparţineau acelei largi şi diverse categorii de slujitori ai statului vedeau pe atunci în credinţa creştin-ortodoxă însăşi esenţă vieţii, iar în Biserică – suprema, universala comuniune în dragoste, acel organism divino-uman în afara căruia individul solitar, asemenea unei celule extrase dintr-un organism viu, nu poate avea existenţă reală.

La aceasta ar mai trebui adăugat că datorită „europenizării”, prezenţei în rândul clasei conducătoare a multor persoane de alte confesiuni, apăruseră chiar şi printre cei cu predispoziţii religioase, idei şi tendinţe religioase neortodoxe, specifice Apusului. Curând, luând exemplu de la straturile superioare ale societăţii, începuseră să tindă spre „Europa” şi să se afirme pe scena istoriei noi cohorte de intelectuali proveniţi din păturile largi, „extranobiliare” ale societăţii. În rândul acestora începuse să precumpănească aplecarea spre raţionalism, mai târziu spre materialismul vulgar şi socialismul dogmatizant, care va deveni pentru unii, către sfârşitul secolului al XIX-lea, obiect de credinţă oarbă, fanatică. Toate acestea erau de natură să impieteze asupra religiozităţii ortodoxe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s