Printre locurile în care s-a vădit opera de ajutoare a părintelui Ioan, în afara Kronstadtului, trebuie amintit în primul rând satul său natal, Sura. Acolo a fost construită mai întâi o biserică de zid, cu trei altare: unul cu hramul Sfântul Nicolae, al doilea cu hramul Sfântului Ioan de la Rila şi al treilea cu hramul Sfânta Parascheva. În al doilea rând, a fost creată o Asociaţie creştin-ortodoxă; în al treilea rând, s-a construit o şcoală sătească; în al patrulea rând, un cămin pentru copii; în al cincilea, un gater; în al şaselea, o cooperativă de consum (în subordinea şi organizarea Asociaţiei); în al şaptelea rând, o mănăstire de călugăriţe, cu hramul Sfântul Ioan de la Rila (în 1912 avea 120 de vieţuitoare), cu un schit în apropierea de Sura şi cu un metoc la Arhanghelsk.
Părintele Ioan a pus să se construiască şi o impunătoare capelă la mormântul tatălui său. În sfârşit, Asociaţia din Sura a fost înzestrată cu un vapor („Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni”), de care părintele se folosea ori de câte ori mergea la Sura.
Dintre aşezămintele create de părintele Ioan la Sankt-Petersburg trebuie amintită în primul rând mănăstirea de călugăriţe Sfântul Ioan de Rila, pe râul Karpovka (insula Kamennaia). La subsolul bisericii se găsea un paraclis cu hramul Sântul Proroc Ilie ş Cuvioasei Teodora, protectorii părinţilor părintelui Ioan. Potrivit dispoziţiilor sale testamentare, acolo îşi stabilise locul de veci.
Tot din grija sa şi de bună seamă cu fonduri oferite de el, a fost creat la Sankt-Petersburg, pe strada Basseinaia, un metoc al mănăstirii de călugăriţe Leuşinskaia, condus de maica egumenă Taisia.
Părintele Ioan a mai ctitorit: Mănăstirea Voronţovskaia din gubernia Pskov, un schit lângă Rabinsk, precum şi mănăstirea de călugăriţe de la Piuhtiţa, în Estonia. Numărul bisericilor de pe întreg cuprinsul Rusiei la a căror construcţie sau reparaţie capitală a construit cu importante sume de bani părintele Ioan sau cărora le-a făcut donaţii in veşminte sau în obiecte de cult ar putea fi cu greu estimat.