Ce trebuie să ne preocupe în primul rând în educarea tinerilor? Să-i facem să li se „lumineze ochii inimii” (Efeseni 1, 18). N-aţi observat că inima este cea dintâi care reacţionează în trupul omului şi care ne face să acumulăm cele mai multe cunoştinţe, în măsura în care anumite adevăruri (idei) sunt descoperite mai întâi de ochii inimii şi după aceea de o cunoaştere raţională?
Fiindcă în dobândirea cunoştinţelor se întâmplă aşa: inima vede dintr-o ochire, instantaneu, integral; apoi acest act unic de cuprindere cu „ochii inimii” este transmis minţii, unde va fi descompus, segmentat. Cauză şi efect. Ceea ce inima a „văzut”, mintea analizează. Ideea aparţine inimii, nu minţii, omului lăuntric, nu celui din afară. De aceea este atât de important să lucreze ochii inimii în dobândirea de cunoştinţe, dar mai ales în cunoaşterea adevărurilor de credinţă şi a regulilor morale.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)
Sfântul Ioan de Kronstadt 
Nu pot sa cred ca NU am citit prima data aceste lucruri, pt ca nu am mai citit pana acum asa ceva si totusi, totusi, de unde aveam aceste „idei”, in sufletul, in inima mea? … E a doua oara cand se intampla intr o saptamana-probabil, ca intradevar „atragem ceea ce gandim”, sau, mai corect zis, drumul pe care EL l a pregatit pt noi, dinainte, e atat de perfect croit, atat de usor este sa mergi pe el, pe acest drum minunat, pe calea cea dreapta, cata vreme EL, ne trimite, de fiecare data, dinainte, indicatori, indici, semne, tocmai pt a ne confirma ceea ce -ulterior-se intampla! In urma cu cateva zile, citeam din Vechiul Testament si, citind despre Proorocul Iona, si cetatea Ninive, mi a venit asa un gand, un indemn, si mi am notat in jurnal ca Romania zilelor noastre este Ninive de ieri, si alte insemnari, comentarii de ale mele-ieri, am dat peste un articol unde am citit cuvintele Parintelui Iustin Parvu, in care vorbea exact despre aceleasi lucruri-si am simtit asa, un fior. Astfel de lucruri mi s au mai intamplat, si intotdeauna, m am gandit ca e Domnul care ma ghideaza, si ma invata sa merg pe calea placuta Lui-asa cum ne a promis ! Nu am vrut nicidecum sa ma laud, ci doar sa impartasesc o experienta, un adevar… Doamne Ajuta !
Salut Alina,
Mi s-a intamplat si mie de mai multe ori ca sa citesc ceva intr-o carte si apoi in cursul zilei sa dau de aceeasi situatie in viata mea.
Cu siguranta nimic nu este intamplator!
:) Toate EL le randuieste dupa marea sa pedagogie pt noi, pt ca noi, prin inoirea mintii noastre si lucrarea de taina a Sfantului Duh, sa ajungem sa placem Dumnezeului nostru, adica acest lucru EL sa l vada la noi, in viata de zi cu zi in cele mai mici gesturi, actiuni ale noastre, pt ca El ne vrea adevarati fii si fiice, adevarati copii ai Sai, nu numai cu vorba ci mai ales cu fapta ! Am citit undeva ca fiecare privire a noastra e „inregistrata” in sensul ca Dumnezeu ia aminte la ea, la intentia cu care am privit, sau chiar daca a fost ceva spontan ori premeditat-si, intr o zi, o ruda a spus ceva atat de grotesc, cu rautate incat m a facut sa o privesc oarecum judecand o, si vreau sa spun ca am simtit un fior trist ca si cum cineva ar fi facut o poza acelei priviri ale mele pline de judecata, si apoi m ar fi mustrat-spunandu mi sa privesc cu multa ingaduinta acea persoana si sa nu iau in seama cele zise de ea… a fost ceva atat de ciudat, pt ca a fost din exterior-nu cred ca a fost constiinta mea, deoarece eu chiar nu am bagat de seama asupra privirii mele, nu stiu cum am privit o si totul s a intamplat prea rapid ca sa realizez ce mi trecea mie prin cap atunci, probabil am judecat o, am criticat o, oi fi gandit ceva aspru despre ea, pur si simplu cred ca a fost ingerul meu pazitor, caruia nu ia placut ceea ce a vazut, expresia fetei mele cred ca a fost extrem de graitoare… Imi pare rau ca uneori atat de repede ii invinovatesc pe unii oameni, dar, ma bucur ca in urma acelei experiente am invatat ca orice privire conteaza si ca nu mai vreau sa jignesc pe nimeni, sau sa ranesc nici macar cu o privire… Sper sa fie de folos cele scrise.. Doamne Ajuta !