Cuvântul lui Dumnezeu scris vorbeşte mai adevărat şi mai clar despre lume decât lumea însăşi şi decât cuvintele omeneşti despre lume. Cuvântul naturii este închis în ea şi nu poate exprima nimic desluşit de la sine, rămânând literă moartă, fără glas. „Unde erai tu – omule – câne am întemeiat pământul?” (Iov 38, 4). Erai, oare, lângă Dumnezeu când a întocmit universul? „Cine a căutat în adânc Duhul Domnului şi cine L-a sfătuit pe El” (Isaia 40, 13)? Voi, geologilor, vă lăudaţi că aţi descoperit gându Domnului în scoarţa pământului şi susţineţi aceasta în pofida Sfintei Cărţi i Facerii. Daţi mai multă crezare buchiilor moarte ale straturilor solului, ak pământului neînsufleţit decât cuvintelor, de Dumnezeu inspirate, ale marelu prooroc şi văzător de Dumnezeu Moise.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)