Lumea ca şi creaţie a Dumnezeului Celui Viu şi Preaînţelept este plină de viaţă. Pretutindeni şi în toate este viaţă şi înţelepciune, în toate vedem o expresie a inteligenţei, atât în mare, cât şi în mic, în întreg şi în parte. Lumea este asemenea unei cărţi de învăţătură, deşi nu poţi învăţa din ea cunoaşterea de Dumnezeu atât de limpede cum ne învaţă Revelaţia dumnezeiască, înainte să fi existat lumea a fost numai Dumnezeu, Cel Viu şi nemărginit.
Când lumea a fost adusă la fiinţă din nefiinţă, este de înţeles că Dumnezeu n-a devenit mărginit; întreaga plenitudine a vieţii şi nemărginirea au rămas în El, dar această plenitudine şi nemărginire s-a vădit şi în creaturi, în cele vii şi organice, care sunt de o infinită multitudine, înzestrate toate cu viaţă.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)