În sufletul unui om evlavios, cu frică de Dumnezeu se stabileşte pe nevăzute o comuniune sufletească cu Dumnezeu. Asemenea unui tată sau unui preceptor sever, Dumnezeu fie că ne încuviinţează, fie că ne condamnă gândurile, dorinţele, intenţiile. Ne spune: asta e bine!, sau: asta e rău!, ne răsplăteşte pentru ceea ce am făcut bine, ne pedepseşte pentru ceea ce am făcut rău. Toate acestea sufletul le simte îndată.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)