– Străduiţi-vă să petreceţi măcar o zi păzind poruncile lui Dumnezeu

Străduiţi-vă să petreceţi măcar o zi ţinând poruncile lui Dumnezeu şi vi veţi da seama singuri. Vă va spune inima ce bine este să faceţi voia lu Dumnezeu (iar pentru noi, a face voia lui Dumnezeu înseamnă viaţă, înseamnă fericire veşnică). Iubiţi pe Domnul din toată inima, măcar aşa cum vă iubiţi rudele şi binefăcătorii; preţuiţi, pe cât vă stă cu putinţă, dragostea şi bunăvoinţa pe care vi le arată, marile şi nenumăratele Sale binefaceri (căutaţi să pătrundeţi acestea cu inima: cum v-a trezit la viaţă, făcându-vă părtaşi tuturor bunătăţilor cum vă rabdă, la nesfârşit, păcatele, cum vi le iartă, la nesfârşit, aşteptându-vi pocăinţa cea din toată inima.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

 

Publicitate

– Toata viaţa să ţi se întemeieze pe adevăr

Adevărul este în egală măsură o temelie şi un element diversificata a tot ce este creat atât pentru propriile noastre fapte, cele dinlăuntru şi cele dinafară, cât şi pentru tot ce există şi, în special, temelia rugăciunii. Fie ca toată viaţa să ţi se întemeieze pe adevăr, toate faptele, toate gândurile şi toate dorinţele.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Cine este necredincios în cele mici rămâne necredincios şi în cele mari

Începe să ţii poruncile,  mai întâi cele care se referă la lucrurile mici,  ca să le poţi ţine şi pe cele care se referă la lucrurile mari. Lucrurile mici duc întotdeauna la lucrurile mari, începe cel puţin să ţii porunca postu­lui de miercuri şi vineri,  sau porunca a zecea din Decalog, în care se vorbeşte de gândurile şi poftele rele,  şi vei putea ţine toate poruncile,  iar cine este necredincios în cele mici rămâne necredincios şi în cele mari.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Sufletul simte imediat răsplata sau pedeapsa lui Dumnezeu

În sufletul unui om evlavios, cu frică de Dumnezeu se stabileşte pe nevăzute o comuniune sufletească cu Dumnezeu. Asemenea unui tată sau unui preceptor sever, Dumnezeu fie că ne încuviinţează, fie că ne con­damnă gândurile, dorinţele, intenţiile. Ne spune: asta e bine!,  sau:  asta e rău!,  ne răsplăteşte pentru ceea ce am făcut bine,  ne pedepseşte pentru ceea ce am făcut rău. Toate acestea sufletul le simte îndată.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)