Viaţa ta sufletească se împarte în mod distinct în două stări, între care există o profundă deosebire. O stare este aceea care înseamnă pace, bucurie, inimă largă şi deschisă; o alta e cea în care domină suferinţa, spaima, iar sufletul se simte în strâmtorare. Cea dintâi stare este rezultatul acordului desăvârşit dintre suflet şi legile Creatorului. La originea celei de-a doua stări stă încălcarea sfintelor sale porunci. Pot observa şi observ realmente cum începe o stare sau alta. Presimt şi pe una, şi pe cealaltă. Ştiu ce se întâmplă întotdeauna: dacă stârpeşti de la început sămânţa născătoare de suferinţă şi strâmtorare, stârpeşti şi roadele ei, adică suferinţa şi strâmtorarea sufletului.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)
Asa e , sfinte… Dar cum sa starpesti samanta, daca nu suntem scutiti de suferinta si sa ne putem elibera sufletele?…