Ceea ce este de cea mai mare importanţă şi reprezintă elementul vital pentru orice făptură, aceea s-a ascuns de către Creator în adâncul făpturii. Putem observa aceasta pretutindeni. Bunăoară la om. Sufletul este aşezat în chiar mijlocul făpturii sale, în inimă, de aceea se şi spune adesea în loc de suflet – inimă şi în loc de inimă – suflet. „Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu” (Psalmul 142, 4); „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele” (Psalmul 50, 11).
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)