– Cât de repede şi de uşor ne poate mântui Domnul nostru!

Cât de repede şi de uşor ne poate mântui Domnul nostru! într-o clipită, pe neaşteptate, pe nebăgate în seamă. Adesea am fost în tim­pul zilei un mare păcătos, iar seara, după rugăciune, am mers la culcare în­dreptat şi mai alb decât zăpada, prin darul Sfântului Duh, cu inima plină de dulceaţă şi de o adâncă pace.

Cât de uşor îi este Domnului să ne mântuiască, în seara vieţii noastre, în amurgul zilelor noastre! Mântuieşte-mă, mântuieş-te-mă, o, Preabunule Doamne, primeşte-mă în cereasca Ta împărăţie. Totul îţi este cu putinţă. Sluga „pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-1 facă să stea” (Romani 14, 4).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Publicitate

– Fie după cum Eu voiesc, nu după cum voieşti tu!

Fie după cum Eu voiesc, nu după cum voieşti tu. Acesta este glasul Stăpânului Dumnezeu, pe care îl aude mereu sufletul nostru căzut în păcat şi care nu vrea să iasă din starea de întristare pe care i-o dă păcatul. Fie aşa cum Eu voiesc: sau te pocăieşti din adâncul inimii, pe măsura păcatului săvârşit şi te întorci la calea vieţii, cea pe care ţi-am arătat-o Eu, sau supune-te unei pedepse, pe măsura păcatului, aşa cum ţi-o va da dreapta Mea  ju­decată.

Altminteri, păcatul pe care l-ai săvârşit te va chinui, ca unul ce este o abatere de la poruncile Mele. Sufletul nostru îşi va afla liniştea numai atunci când va face în mod real şi din adâncul inimii dovadă de pocăinţă, pe măsura păcatului săvârşit, sau va suporta pedeapsa dumnezeiască corespunzătoare. O, stăpânire atotputernică şi atotdreaptă a Dumnezeului nostru, cea cu care cârmuieşti în chip nevăzut nevăzutele noastre suflete, Ţie se cuvine toată mări­rea! Slavă Ţie, Doamne, Mântuitorul nostru! Facă-se voia Ta!

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Principalul într-o rugăciune este apropie­rea inimii de Dumnezeu

Sursa: http://www.photo.net

Predaţi-vă, rugătorilor, lui Dumnezeu inima, acea inimă iubitoare, sinceră, cu care vă iubiţi părinţii, binefăcătorii, prietenii, cea în care simţiţi dulceaţa iubirii curate, neprefăcute.   Uneori, în timpul unei rugăciuni îndelungate, abia dacă ajung să fie plăcute lui Dumnezeu câteva minute, cele ce sunt rugăciune sinceră şi adevărată slujire lui Dumnezeu. Principalul într-o rugăciune este apropie­rea inimii de Dumnezeu, cea care dă mărturie despre dulcea prezenţă a lui Dumnezeu în inimă.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Nu poţi cunoaşte tot ceea ce cunoaşte Dumnezeu Cel atotputernic

Când este vorba de dumnezeieştile Taine nu sta să te întrebi: oare cum se întâmplă? Nu-ţi este cunoscut cum a făcut Dumnezeu lumea din nimic şi nici în această privinţă nu poţi şi nu trebuie să ştii ceea ce face Dumnezeu în chip tainic. Taina lui Dumnezeu trebuie să rămână pentru tine taină, fiindcă tu nu eşti Dumnezeu, nu poţi cunoaşte tot ceea ce cunoaşte Dumnezeu Cel atotputernic, a Cărui înţelepciune este nesfârşită. Tu eşti lu­crul mâinilor Lui, neînsemnata lui creatură. Ţine minte că a fost o vreme când nu exista nimic şi că după aceea tot ce există până astăzi a fost creat din nimic de Cuvântul lui Dumnezeu: „Fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)