– De ce noi sărbătorim Naştere Domnului?

lrg-2925-25-nasterea78De ce Sfânta Biserică pomeneşte şi prăznuieşte an de an cele mai înalte întâmplări ale lumii creş­tine, cum ar fi Bunavestire, Naşterea lui Hristos, Botezul Domnului, învi­erea şi celelalte ?

Ca să încălzească şi să întărească credinţa noastră, nădej­dea noastră creştină, recunoştinţa şi iubirea noastră de Dumnezeu şi de Maica Domnului, care este mijlocitoarea noastră înaintea lui Dumne­zeu, ca să ne amintim şi să nu uităm patria noastră cerească, veşnică, şi să nu avem împătimire faţă de viaţa de aici, vremelnică, trecătoare, care este doar pentru pregătire şi învăţătură.

Dacă n-ar fi aceste praznice creştineşti, creştinii ar putea uita că ei anume creştini, sunt chemaţi la patri rească… Iar praznicele bisericeşti ne lămuresc toate aceste lucruri şi înştiinţează cu privire la purtare grijă dumnezeiască pentru noi toţi.  Ne învaţă să-L iubim pe Dumnezeu şi să-I mulţumim şi să avem în vedere întotdeauna viaţa cea viitoae, care nu va avea sfârşit, şi ne pregătim de ea.

(Sfântul Ioan de Kronstadt- Ultimile însemnări)

– Simţi oare foamea şi setea duhovnicească

5267189-lgO, făţărnicia fariseilor şi a căr­turarilor ! O, ticăloasa lor căutare de nod în papură la Dumne­zeu Cel fără de păcat, Care împreună cu ucenicii Săi umbla pe pământ în trup! Ucenicii simpli la inimă şi smeriţi ai lui Hristos, mergând prin holdă în urma Mântuitorului, au flămânzit, au rupt spice, le-au frecat cu mâinile şi le-au mâncat în zi de sâmbătă.

Bineînţeles, această părută călcare a poruncii privitoare la sâmbătă şi-a aflat vrăjmaşii în fariseii răutăcioşi, şi aceştia au început să cârtească împotriva călcării sâmbetei. Însă Domnul, dându-le în vileag făţărnicia şi zavistia, a apărat dreptatea ucenicilor Săi.

Dar iată că te întreb, omule: simţi oare foamea şi setea duhovnicească de a gusta spicul vieţii cel mai presus de fire – Trupul şi Sângele lui Hristos, dătătorul de viaţă, adevărata pâine cerească, Cela ce dă viaţă lumii? Dacă nu simţi această foame mântuitoare, înseamnă că eşti mort duhovniceşte. Omul care începe să se facă sănătos sau cel care e sănătos deja simte în chip firesc foame şi sete. Cât de numeroşi sunt în Rusia aceşti morţi, care nu simt se­tea mântuitoare ? Nespus de mulţi! O grămadă de intelectuali nu vin de loc la împărtăşanie, alţii vin foarte rar – mulţi se împărtăşesc doar o dată în an. Iar Domnul cheamă zil­nic: luaţi… mâncaţi… beţi… toţi… (vezi Mt. 26, 26-27) – şi n-are cine să mănânce şi să bea.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Şi când eşti bolnav te gândeşti la păcat

Om fără conştiinţă şi fără frică de Dumnezeu, dacă şi atunci când eşti bolnav te gândeşti la păcat sau pofteşti preacurvie, ce s-ar în­tâmpla dacă n-ai fi bolnav ? Boala potoleşte şi omoară patimile. Doam­ne, miluieşte-l pe robul Tău, care mult păcătuieşte în tot ceasul faţă de Tine şi dă-i pocăinţă înainte de sfârşi­tul vieţii lui.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)