Astăzi Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Ioan din Kronstadt

Iată o mărturie minunata a sfântului despre sine însuşi:

untitled1Proslăvesc nemăsurata milostivire şi îndelungă răbdare dumnezeiască faţă de mine şi faţă de toţi oamenii. De-a lungul a şaptezeci de ani am păcătuit în fiecare zi şi m-am pocăit, şi Domnul m-a miluit nu m-a pedepsit după toată dreptatea Sa, aşteptând zi de zi îndreptarea mea.

Zilele tinereţii mele au trecut în Academia duhovnicească am început să dau mai multă luare-aminte lumii mele lăuntrice. Ajungând  preot, am trăit nu fără de păcat, dar pătrundeam tot mai adânc în rostul chemării mele – şi Domnul m-a miluit în fiecare zi, dăruindu-mi lacrimi de pocăinţă, învrednicindu-mă de deasa împărtăşanie cu Sfintele Tainei.

Slujirea pe care am adus-o sfintei Biserici, în săvârşirea de către mine a rugăciunilor şi a  tainelor n-a fost lipsită de poticniri: vrăjmaşii nevăzuţi se luptau cu mine din răsputeri şi mă robeau, mă tulburau mai ales la săvârşirea tainelor; lupta era pe viaţă şi pe moarte (moartea duhovnicească). Mă pocăiam plângeam când eram biruit, şi primeam iertare.

În primii ani de preoţie nu am săvârşit liturghia zi de zi şi de aceea slăbeam duhovniceşte adeseori. Pe urmă, văzând folosul săvârşirii zilnice a liturghiei şi a împărtăşirii zilnice cu Sfintele Taine, am început să slujesc şi să mă împărtăşesc zilnic – şi câtă milă am primit de la Dumnezeu în toţi ani  de preoţie de slujire adusă Lui!

Dau mulţumită Domnului pentru minunatele rugăciuni de seară şi de dimineaţă, pentru pravila sfintei împărtăşanii. Câte lacrimi de umilinţă curăţitoare mi-a dăruit Domnul, ce râuri de milostivire a revărsat asupra mea. Şi asta în fiecare zi, până acum. Ce voi răsplăti Domnului pentru aceste mile? Fărădelegile mele s-au înmulţit mai vârtos ca nisipul mării, şi totuşi încă mai trăiesc şi mă pocăiesc neîncetând  a păcătui cu lucrul cu cuvântul, cu gândul, cu lenevia , cu nepăsarea, cu neînfrânarea şi cu tot păcatul propriu omului!

O, Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului, iarăşi şi iarăşi! Mai rabdă-mă pe mine, cel îmbătrânit în fărădelegi, şi mă curăţeşte de toată întinăciunea trupului şi a duhului. Amin.

– Fii simplu şi smerit!

6773493-mdPoartă-te sincer, cu dragoste, întru simplitatea inimii, fără făţărnicie, cu orice om, fără a părtini – poartă-te cum ai dori să se poarte cu tine ceilalţi. Să nutreşti deosebită dragoste şi evlavie faţă de sfinţii bineplăcuţi ai lui Dumnezeu, să te rogi lor. Va da Dumnezeu şi îi vei vedea faţă către faţă în veacul ce va să fie, vei vedea lumina şi slava lor, de care i-a învrednicit pe ei Dumnezeu, şi te vei încredinţa că nu degeaba i-ai cinstit şi i-ai chemat aici, pe pământ, fiind în trup şi aflându-te în Biserica lui Dumnezeu, din care şi ei fac parte deopotrivă cu tine, ca mădulare ale singurului Trup al lui Hristos, căruia El îi este Cap.

 

Sfântul Ioan de Kronstadt

– Păcatul se ascunde bine în om, şi se fereşte să fie văzut

Otrava păcatelor fără număr a pătruns în toată fiinţa omului şi totdeauna caută să se ascundă de om, să îşi tăinuiască sluţenia, chipul necuviincios, ca omul să n-o urască şi să nu simtă faţă de ea deplinul dezgust pe care îl şi merită. Totdeauna îl amăgeşte pe om, se înfăţişează într-un chip atrăgător, cerând (vulpea !) să fie ascultată şi mulţumită ca şi cum asta i s-ar cuveni.

Sfântul Ioan de Kronstadt

– Suntem fericiţi că-l avem pe Dumnezeu

untitled3Toţi sfinţii se recunoşteau şi se simţeau păcătoşi, şi toţi, fără făţărnicie, plângeau, se pocăiau, făceau dovadă că îşi dau seama – pe cât e cu putinţă omului – de păcatele lor cele cu voie şi fără voie; urcau pe treptele pocăinţei, ale îndreptării, se căleau în toate virtuţile – şi au ajuns Ia sfinţenie, la asemănarea cu Dumnezeu şi la starea de casnici ai Lui.

In fiecare zi le citim rugăciunile, ne umilim împreună cu ei, plângem împreună cu ei şi primim milă de la Domnul. Slavă milostivirii Lui, îndelungii Lui răbdări, Care ascultă şi răspunde cu bunătate. Cât de fericiţi suntem având asemenea Dumnezeu, puternic întru milă şi bun întru tărie ca să-i ajute şi să îi mângâie pe toţi cei ce nădăjduiesc în milostivirea Lui!

Sfântul Ioan de Kronstadt

– Cel rău se-mpotriveşte la citirea Cuvântului lui Dumnezeu

3414320-mdÎn omul nostru cel vechi este o apucătură: la citirea Cuvântului lui Dumnezeu, a cărţilor de slujbă, a cărţilor Sfinţilor Părinţi şi îndeobşte a cărţilor sfinţite, el se împotriveşte uneori în taină celor rostite şi scrise. Este vorba de glasul tainic al potrivnicului-satana, cel dintâi care s-a în­văţat şi a învăţat duhurile căzute şi oamenii să se împotrivească lui Dum­nezeu, sfântului Său adevăr şi sfintei Sale dreptăţi. Astfel, am băgat şi bag de seamă că el mi se împotriveşte şi mie, se împotriveşte inimii mele şi minţii mele, se împotriveşte în taină, la citirea rugăciunilor, canoanelor, stihirilor, Simbolului credinţei. Şi eu sunt dator să mă lupt şi să dobor uneltirile lui. O, ticălosule, depărtează-te de la mine, vrăjmaş al adevăru­lui şi al dreptăţii dumnezeieşti! Tu îi duci la minciună, la blestem şi la moarte pe cei care te ascultă, cum ai făcut cu Adam şi Eva.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Cei buni cresc cu cei răi pâna la sfârşit

Au nu sămânţă bună ai semănat în ţarina Ta ? De unde, dară, are neghine ? (Mt. 13, 27): erezii, schisme, îngăduirea unor noi dogme, vicii de tot felul, primatul papei în Biserica catolică, strâmbarea dumnezeieştilor slujbe, taine, ritualuri (vezi azime-le) ? Domnul răspunde: un om vrăj­maş a făcut aceasta (Mt. 13,28) – trufia şi răutatea omenească; însă Domnul îi lasă pe toţi să crească până la sfâr­şit, iar în veacul cel viitor îl va preţui pe fiecare după faptele lui.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– V-aţi pregătit de nunta cea mare?

1532949-mdPrietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă ? Şi a zis slugi­lor: legându-i mâinile şi picioarele, arun-caţi-l în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea din­ţilor. Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi (Mt. 22, 12-14).

Hristos Dumnezeu S-a asemuit pe Sine unui Mire sfânt, preafrumos, de lumină purtător, veşnic, Care bine a voit a se logodi prin logodnă veşnică, nestricăcioasă, de viaţă făcătoare, în viaţa cea viitoare, nesfârşită, şi în cea de aici, pământească, cu sufletul credin­cios. Pentru a Se logodi cu sufletele credincioase, dar care au spurcat hai­na sufletelor lor cu nenumăratele lor păcate, Domnul le-a dăruit prin tai­nele botezului şi mirungerii haină duhovnicească preafrumoasă, nestricăcioasă.

Dar omul şi-a spurcat iarăşi haina botezului şi iarăşi s-a depărtat de Dumnezeu şi s-a îmbrăcat în zdrenţele împuţite ale patimilor, stri­când şi necinstind logodna sa cu Dumnezeu. Din milostivirea Sa, Dom­nul a binevoit să-i dea din nou haina de nuntă prin pocăinţa nefăţarnică şi prin împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine, şi omul primeşte iar haina nestricăcioasă şi se uneşte cât se poate de strâns cu Mirele Ceresc, cu condiţia de a se păzi în tot chipul ca să nu îşi păteze iarăşi haina de nuntă şi de a trăi în sfinţenie.

Dar care sunt aceste suflete logodite cu Hristos, Mirele Cel ceresc, unde se află ele ? Aceste suflete sunteţi voi, fraţi şi surori. Vă întreb: curată, îm­podobită este haina voastră de nun­tă ? V-aţi împodobit sufletele cu fap­tele cele bune ? Cu ce vă veţi arăta la cina cea de nuntă, în împărăţia Ceru­rilor ? Oare vă pregătiţi neîncetat să ajungeţi acolo unde vă aşteaptă Mi­rele preafrumos ?

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

La picioarele Tale, Doamne ne rugăm cu lacrimi

sf-ioanLa picioarele Tale, Doamne, ză­cem în lacrimi de pocăinţă dimpreună cu toţi cei ce au plâns: ie­rarhi, proroci, apostoli, sfinţiţi muce­nici şi cu toţi drepţii, şi milă cerem de la Tine cu rugăciunile lor, şi mântui­rea sufletelor noastre, şi împărăţia Cerurilor, măcar că nevrednici sun­tem de ea pentru păcatele noastre.

Aduc Ţie spre mijlocire pe Preacu­rată Maica Ta, cetele îngereşti şi toată făptura înţelegătoare: miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, păcătoşii, cu harul şi cu mila Ta. Aşa. Amin.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)