– Tu creştine, eşti dator să fii gospodar în inima ta

Tu, creştine, eşti dator să fii gos­podar şi stăpân în inima ta, eşti dator să domneşti peste toate pa­timile şi să le omori, şi să dai stăpâni­re harului şi tot binelui, iar mai ales dragostei de aproapele, ca să-L iu­beşti pe Dumnezeu mai mult decât iubeşti orice altceva.

Căci dragostea de Dumnezeu se cunoaşte după dra­gostea de aproapele: cel ce nu îşi iu-beşte fratele, pe care îl vede, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede ? Şi are de la el porun­ca aceasta: cel care îl iubeşte pe Dumnezeu este dator să îl iubească şi pe fratele său. Tot cela ce urăşte pre fratele său ucigător de oameni este (1 In. 3,15).

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Publicitate

– Evreii, mahomedanii, budiştii, păgânii nu vor vedea slava lui Dumnezeu

Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase – necre­dincioşii, cei care nu cred drept, evreii, mahomedanii, budiştii, păgâ­nii. Dar noi o vom vedea oare ? Asta depinde de viaţa, de credinţa, de evlavia noastră. Dacă avem Duhul lui Hristos, dacă vom fi făptură nouă în Hristos, neîndoielnic vom vedea slava lui Hristos şi ne vom îndulci de ea în veci. Cine este înţelept şi va pri­cepe lucrul acesta, se va sili să atingă împărăţia lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Vă interesează fraţilor, lucrarea lui Hristos ?

Vă interesează oare, fraţilor şi surorilor, lucrarea atotrăscumpărătoare a lui Hristos, iconomia Lui privitoare la mântuirea oamenilor, vă interesează oare Biserica, Tainele, lu­crarea rugăciunii şi pocăinţa? La drept vorbind, toate ne interesează -de multe ori adevărate nimicuri -, nu­mai nu lucrurile acestea nesfârşite de însemnate pentru noi. Unde este ra­ţiunea, unde e scopul vieţii ?

Multe scopuri are fiecare… dar singurul lu­cru de trebuinţă nu se numără printre ele! Dar sufletul unde este ? Sufletul este îngropat în adâncul patimilor şi deja tace ca mort împreună cu conşti­inţa cea arsă de mustrări, nearătându-se bun prin nimic, pentru că n-are pentru aceasta nici terenul, nici prile­jul potrivit. Dar la ce bun să-i amin­teşti beţivului dezmăţat de aproapele căruia îi este foame sau îi e frig ? Sin­gurul gând care poate să-i vină în cap este ca dacă nu are bani de băutură să-şi prade ori să-şi omoare aproapele şi să se îmbete iarăşi criţă.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Trec toate

Trece chipul acestei lumi (1 Cor. 7, 31), întrucât este stricăcios, dimpreună cu toată frumuseţea, bo­găţia, plăcerea, slava şi cinstea ei. Ră­mân doar bunătăţile cele veşnice, co­morile cele veşnice, viaţa cea veşnică, dreptatea, dragostea împreună cu sfinţenia şi cu pacea lui Dumnezeu, într-acolo îndreaptă-ţi ochii inimii: ridicat-am ochii mei spre munţi, de unde va veni ajutorul meu (Ps. 120,1).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)