Unii se obişnuiesc atât de mult cu păcatele şi au conştiinţa atât de stricată că nici nu socot păcatul drept păcat, ci drept un lucru obişnuit şi oarecum îngăduit, sau cred că este o dovadă de pricepere şi îndemânare şi îndrăzneală să îi amăgeşti şi să îi înşeli pe alţii şi să te foloseşti de neatenţia şi de neştiinţa lor spre folosul propriu. Trebuie să ne păstrăm conştiinţa sănătoasă, curată, nepătată, simţitoare, gingaşă, ca să respingă fără întârziere atingerea orişicărui păcat ca pe o otravă ucigaşă, pentru că plata păcatului este moartea. Astfel, în vremea vicleană de acum a libertăţilor de tot felul, pe nedrept date, nedrept înţelese, unii nu socot drept păcat nici uciderea, nici preacurvia, nici jaful…
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)