– Schimbă-te! Dezvoltă-ţi duhul, gustul şi auzul duhovnicesc

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia Cerurilor se ia cu sila, şi silitorii o răpesc pre ea (Mt, 11,12). Asupra omului lucrează tot timpul două puteri nevăzute, una bună şi una rea: puterea lui Dumne­zeu, puterea harului, şi puterea dia­volului, puterea cea vicleană şi atot-pierzătoare; omul este pus în această lume ca între două focuri, dintre care unul este de viaţă făcător, despre care grăieşte Domnul: foc am venit să arunc pre pământ (Lc. 12, 49), iar celălalt – foc care arde şi pârjoleşte.

 

Omul este dator să se silească pentru a aţâţa în sine focul dumnezeiesc, fo­cul credinţei şi al iubirii de Dumne­zeu şi de aproapele. Omul şi-a pier­dut vrednicia dumnezeiască dintâi, dreptatea, sfinţenia, bunătatea, blân­deţea, şi a umplut sufletul său de toate păcatele. Iată, de pildă, nici tu nu ai curăţia inimii: este o mare pier­dere, trebuie să redobândeşti curăţia aceasta. Nu ai împreună-simţire faţă de aproapele în necazul, nevoia, să­răcia, boala lui? Schimbă-te.

 

Nu ai osârdie la rugăciune, nu ai gust du­hovnicesc pentru rugăciune, nu ai auz duhovnicesc pentru auzirea Cu­vântului lui Dumnezeu ? Preschimbă-te, dezvoltă-ţi duhul, gustul şi au­zul duhovnicesc, ca să asculţi cu dra­goste Cuvântul lui Dumnezeu, ca să simţi dulceaţa rugăciunii şi a fapte­lor celor bune. Răul se luptă din răs­puteri cu omul, trăgându-l la sine, iar binele îl atrage prin frumuseţea sa duhovnicească, prin pacea sufleteas­că, prin libertatea duhovnicească pe care o dă; binele atrage la sine prin făgăduinţele vieţii veşnice ca plată pentru biruinţa asupra patimilor. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pre scaunul Meu, precum şi Eu am biruit, şi am şezut cu Tatăl pre scau­nul Lui (Apoc. 3,21).

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimele Însemnări)

 

 

Publicitate

– Cât de urât este păcatul înaintea lui Dumnezeu

Cât este de dezgustător păcatul, oricare ar fi el, în ochii atotsfântului nostru Domn! El este o urâciune, care desparte de El sufletul care a păcătuit. Aşa şi voi socotiţi-vă a fi morţi păcatului şi vii lui Dumnezeu intru Hristos Iisus, Domnul nostru (Rom. 6,11).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimele Însemnări)

– Ce minunată împărtăşire e liturghia!

Înfricoşătorul Sânge al Fiului lui Dumnezeu, care este adus ca jertfă la liturghie, mijloceşte pentru noi zi de zi. Şi ce minunată împărtăşire e liturghia – împărtăşire cu Dumnezeu, Capul Bisericii, cu toţi sfinţii, adormiţi şi vii. De ce dragoste trebuie să fie înflăcărat săvârşitorul Tainei – arhiereu sau preot! Ce dezlegat trebuie să fie de toată împătimirea cea pământească! Doamne, dă-le cu puterea Duhului Tău Celui Sfânt să săvârşească cu evlavie aceas­ta taină!

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimele Însemnări)

– Omul se amuză de stare lui de păcătoşenie

Deci, dacă v-aţi sculat împreună cu Hristos, cele de Sus să cău­taţi, unde este Hristos şezând de-a dreapta lui Dumnezeu (Col. 3,1). Pen­tru a înţelege pe deplin cuvintele acestea, trebuie să ne amintim că prin păcat omul a căzut pe deplin de la Dumnezeu şi s-a făcut cu totul pă­mântesc, lumesc, nu al lui Dumne­zeu, nu duhovnicesc, nu ceresc, cum se cădea să fie; s-a făcut rob al nebu­niei, al deşertăciunii şi stricăciunii, şi nu numai că nu era turburat de sta­rea sa, ci chiar se amuza, cum face şi acum; la pocăinţă nu se gândea şi nu-şi dădea seama că are neapărată e voie de ea, la fel cum nu-şi dau seama acum de lucrul acesta scriitorii t mândri şi îndeobşte toţi oamenii cei mândri, care au uitat că sunt viermi, nu oameni, pământ şi cenuşă.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimele Însemnări)

– Învierea tuturor oamenilor

Slavă neasemuitului praznic al învierii lui Hristos din morţi şi triumfului învierii! Slavă învierii de obşte ce va să fie a oamenilor: nimeni dintre necredincioşi – nici un ateu, nici un Lev Tolstoi – să nu întunece slava acestei întâmplări care priveşte întreaga lume! O slavă de netăgă­duit o acoperă, şi Biserica după vred­nicie o prăznuieşte: ea este una în toată lumea. în chip sărman, sărăcă­cios, fără viaţă este prăznuită învie­rea lui Hristos la catolici şi la rascol­nicii noştri, pentru că Pastile lor sunt mincinoase, sunt făcătură, nu-s de la Duhul Sfânt.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimele Însemnări)