– Deprinde-te să birui în tine păcatul cu ajutorul lui Dumnezeu

2188033-lgÎmpărăţia Cerurilor, adică sfinţe­nia, curăţia, dreptatea, înfrânarea, rugăciunea, întreaga înţelegere, dragostea de Dumnezeu şi de aproa­pele se ia cu sila (Mt. 11, 12), altfel spus se atinge cu ajutorul haric al lui Dumnezeu de către cel ce plăteşte preţul necontenitei silinţe proprii.

Trupul se împotriveşte duhului, adi­că oricărei virtuţi, ca să nu facem ceea ce vrem pentru Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletului şi pentru folosul aproapelui. Se cere din partea omului împotrivire faţă de orice rău, faţă de orice patimă, faţă de orice poftă, şi deprinderea, însuşirea fiecă­rei virtuţi. Viaţa de acum este şcoală duhovnicească, luptă, nevoinţă, răz­boi cu păcatul sau cu duhurile răută­ţii cele de sub cer, care se luptă cu noi în scop rău.

Fiecare are nevoie să se deprindă a birui în sine păcatul cu ajutorul lui Dumnezeu, căci fără Dumnezeu nu ajungi nici până la prag, şi de la Dumnezeu sunt date toate puterile spre viaţă şi bună cre­dinţă: trebuie doar să nu ne lenevim a le folosi. Vreţi să vă învăţaţi a răpi cu sila împărăţia Cerurilor ? învăţa-ţi-vă de la sfinţi felul cum s-au nevoit ei, cum s-au silit în fel şi chip, ce le­pădare de sine aveau, ce neîmpătimire de bogăţie, de cinstea şi de slava lu­mească, de îndulcirile trupeşti, ce osârdie pentru Dumnezeu, ce rugă­ciune neîncetată, ce osteneală, ce fap­te bune !

Şi cât de neabătuţi au ajuns la împărăţia lui Dumnezeu! Niciunul dintre ei nu a fost ruşinat – toţi au pri­mit viaţa nestricăcioasă şi slava veş­nică, veşnica fericire, şi se află în afara oricărei temeri de a pierde împărăţia Cerurilor, pe care au agonisit-o. Urmaţi-le şi voi, fiecare după puterea sa; citiţi, ascultaţi Cuvântul lui Dum­nezeu, luaţi aminte, pricepeţi, năzuiţi fără încetare către scopul vieţii voas­tre, şi veţi primi fericirea cea veşnică. V-aţi ostenit, într-un fel sau altul, pentru bunăstarea cea pământească: osteniţi-vă mai ales pentru primirea vieţii veşnice. Căutaţi mai întâi împără­ţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte (bunătăţile pământeşti) se vor adăuga vouă (Mt. 6,33).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

 

– Cine vrea să se-mpărtăşească, să se cerceteze pe sine

890741-mdSă se cerceteze pe sine omul care vrea să se împărtăşească cu Sfintele Taine, şi abia apoi să se împărtăşească cu pâinea cea cerească – Trupul lui Hristos – şi să bea din Paharul vieţii, pentru că oricine va mânca Pâinea aceasta sau va bea Paha­rul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi Trupului şi Sângelui Domnului (1 Cor. 11,27).

Aşadar, cei ce doriţi să vă împărtăşiţi să vă cercetaţi pe voi înşi­vă, să vă cercetaţi conştiinţa, amin-tindu-vă păcatele pe care le-aţi să­vârşit – osândiţi-vă pe voi înşivă îna­inte de Judecata înfricoşată, pentru că de ne-am judeca, adică de ne-am cerceta cu amănunţime viaţa şi ne-am fi îndrepta, nu am fi osândiţi.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Mi­nunată, atotîmpăcătoare, atotsfinţitoare, atotcurăţitoare, atotînnoitoare este Liturghia

26241Liturghia este atotmijlocitoarea, dumnezeiasca slujbă pentru toţi cei vii şi adormiţi, şi Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu­răţă păcatele tuturor credincioşilor care se pocăiesc şi se roagă cu osâr­die şi râvnesc viaţă creştinească.

Mi­nunată, atotîmpăcătoare, atotsfinţitoare, atotcurăţitoare, atotînnoitoare este liturghia şi atotîndumnezeitoare. Suntem datori să mergem la liturghie, să luăm parte la rugăciunile ei, să dăm slavă şi mulţumită Domnului!

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Sfinţii urmăreau cu agerime toate mişcările inimii lor

6849228-mdSfinţii urmăreau cu agerime toate mişcările inimii lor şi bă­gau de seamă dacă nu cumva se cui­băreşte în ea vreo lipsă de bunăvoin­ţă, vreo răutate sau ură faţă de cine­va, vreo părtinire, vreo lăcomie – şi smulgeau neîntârziat aceste rădăcini diavoleşti, aruncau această plămadă a iadului, după cum făceau şi cu toa­te celelalte patimi. Ei tăiau neîntârzi­at, din râvnă dumnezeiască, toate ră­dăcinile şi rădăcinuţele şi nu le îngă­duiau să se întindă, ca să nu-i înăbu­şe, ca să nu-i despartă de Dumnezeu. Amin.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Toată natura este ţinută cu tărie de mâna lui Dumnezeu

7143184-lgCumplit de greu a fost pentru toată natura în ceasul morţii Dumnezeu-Omului: nu întâmplător pământul s-a cutremurat, şi pietrele s-au despicat, şi mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat (Mt. 27, 51-52). însă natura era ţinută cu tărie de mâna Atotţiitorului, şi este ţinută până acum…

Ea aş­teaptă sfârşitul, când neamul ome­nesc se va preface în hoit împuţit şi nu va mai fi pricină ca el să fiinţeze, când grâul se va coace de tot şi va fi gata pentru secerişul cel de pe ur­mă… Atunci se va grăi: trimite secera ta şi seceră, că ţi-a venit ţie ceasul de a secera, că s-a pârguit secerişul pământu­lui (Apoc. 14,15).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Cum îi atrage Domnul pe credincioşii prin cântările liturgice!

lrg-5864-icoane_patimile_domnuluij1573_Cum îi atrage Domnul pe credincioşii aleşi, care iubesc slujba lui Dumnezeu, şi cum îi va atrage până la sfârşitul veacului prin cântările liturgice, prin stihire, prin canoane şi prin toată alcătuirea dum­nezeieştilor slujbe!

Ce bogăţie de pocăinţă fierbinte, de umilinţă a ini­mii este ascunsă în slujbele noastre! Ziua şi noaptea au stat la rugăciune mulţi nevoitori, atraşi de dragostea pentru Hristos, şi I-au adus ca jertfă Lui, Celui ce îi iubea şi pe Care ÎI iubeau, foarte mari nevoinţe de înfrânare, de rugăciune şi de vedere duhovnicească.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Suntem oare răspunzători pentru răstignirea Domnului Hristos?

lrg-6634-icoane_rastignirea_domnului_3ninfios_01_Este răspunzătoare omenirea pentru acest înfricoşător ceas al nouălea, în care Răscumpărătorul nostru Şi-a dat duhul ? Este răspun­zător, este răspunzător fiecare suflet, căci pentru fiecare suflet a pătimit şi a murit Domnul, pentru fiecare su­flet a fost plătit acest preţ nesfârşit de scump.

Suntem datori să trăim nu pentru noi înşine, ci pentru Cel ce a murit pentru noi şi a înviat. Iată răs­punderea noastră, iată îndatorirea noastră faţă de Dumnezeu-Omul, Care a murit pentru noi pe cruce. Iar întrucât El a murit şi pentru tine, şi tu eşti dator să te pocăieşti totdeauna fără făţărnicie, căci şi pentru păcatele tale a pătimit Mielul lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Aşteptaţi cumplita îm­plinire a celor din urmă cuvinte

lrg-1333-07-ioan_4
Sfântul Ioan Botezătorul

Îl iubesc pe marele Inainte-Mergător şi Botezător al Domnului, Ioan, pentru propovăduirea blândă, însă ameninţătoare şi hotărâtă, pe care a ţinut-o fariseilor şi saduchei-lor: a Cărui lopată este în mâna Lui, şi va curaţi aria Sa, şi va aduna grâul în jitniţa Sa, iar plevele le va arde cu focul nestins (Mt. 3,12).

Citiţi sau ascultaţi mai des aceste cuvinte ameninţătoa­re ale Domnului şi pocăiţi-vă, farisei şi saduchei ai vremii noastre şi toţi intelectualii şi cei ce nu ştiţi Legea lui Dumnezeu. Aşteptaţi cumplita îm­plinire a celor din urmă cuvinte, iar toţi cei ce vă nevoiţi – aşteptaţi ferici­ta făgăduinţă a Domnului. Amin.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Doctoria duhovnicească a pocăinţei

7624701-mdCa un Doctor milostiv, Dumne­zeu ne-a dăruit nouă, păcăto­şilor, care bolim de nenumărate pa­timi, doctoria duhovnicească a pocă­inţei, ca să trăim prin ea. Orice suflet nefăţarnic însetează de pocăinţă ca de o băutură de viaţă dătătoare, ca de o mâncare ce întăreşte sufletul şi trupul, cum însetează orbul de lumi­nă.

Darul pocăinţei ne-a fost mijlocit la Tatăl Ceresc de Iisus Hristos şi doar de El, pentru că El singur a pli­nit pentru noi toată dreptatea, toată legea lui Dumnezeu, pe care nimeni dintre oameni nu a putut singur să o plinească, pentru că El singur a luat asupra Sa blestemul cu care pe bună dreptate a blestemat Tatăl Ceresc omenirea cea nesupusă; El singur a răbdat pentru noi toate chinurile şi a gustat pentru noi moartea, pe care ne-o dobândisem noi înşine ca pe o plată cu neputinţă de ocolit a păcatu­lui.

Dacă Domnul Iisus Hristos nu S-ar fi adus pe Sine de bunăvoie jert­fă pentru noi, nu ne-ar fi fost dată pocăinţa: dar pentru jertfa Lui ea a fost dată tuturor credincioşilor, şi toţi cei înţelepţi cu adevărat se folosesc de ea cu osârdie, se schimbă cu schimbarea dumnezeiască, se fac oa­meni noi, cu gânduri, dorinţe, pla­nuri, fapte noi, şi se mântuiesc, se lu­minează şi devin ai lui Dumnezeu. Numai necredincioşii sunt vicleni, trufaşi, încăpăţânaţi şi leneşi: ei pier.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)