
Pre cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi (Lc. 1, 53). Cu cât este mai adâncă pocăinţa, smerenia, recunoaşterea şi simţirea păcatelor proprii, cu atât mai îmbelşugat se dăruieşte harul iertării, cu atât mai multe bunătăţi se revarsă în sufletul omenesc de la Stăpânul Cel atotdarnic. Manasie a fost cel mai nelegiuit dintre împăraţi, însă a arătat apoi şi pocăinţă mare şi adâncă, şi s-a învrednicit de la Domnul de mare iertare şi milă.
Adânciţi-vă în rugăciunea de pocăinţă a lui Manasie, împăratul iudeu, şi vedeţi cum s-a smerit, cum s-a pocăit, cum a preamărit milostivirea şi îndelungă răbdarea lui Dumnezeu! Rugăciunea lui este un model de pocăinţă.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Pingback: Razboi întru Cuvânt » Furnizorul unic de fericire (Noutati 10 decembrie 2008)