– Jalnică e starea sufletească a bogatului!

Strânge comori, şi nu ştie cui le adună pre ele (Ps. 38,10). Jalnică e starea sufletească a bogatului!… A strâns avuţii fără număr, dar L-a pierdut pe Dumnezeu şi şi-a pierdut sufletul, pregătindu-i chinuri fără sfârşit. Mergi, vinde-ţi câte ai şi le dă săracilor, şi vei avea comoară în cer; şi luând crucea, vino, urmează Mie (Mc. 10, 21), îi spune Domnul tânărului bogat.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Publicitate

– Voi, intelectualii, aţi părăsit în­ţelepciunea cerească

35572
Sursa: http://www.orthphoto.net

Voi, intelectualii, aţi părăsit în­ţelepciunea cerească şi v-aţi apucat de deşertăciunea pământeas­că, de o minciună, de un miraj, de în­tuneric nepătruns – şi veţi fi pedep­siţi prin însăşi nebunia voastră, prin patimile voastre. Aţi dispreţuit apa vie, lumina de viaţă făcătoare, sarea pământului, şi veţi fi pedepsiţi în stricăciunea voastră veşnică, nu veţi vedea în veci lumina lui Dumnezeu, ci veţi rămâne în întuneric. I-aţi pre­ferat lui Hristos pe Lev Tolstoi, pe marii scriitori lumeşti, care au în­mulţit la nesfârşit scrierile lor, încât nu mai are creştinul când să se apuce de cuvântul lui Dumnezeu, care este izvorul curăţiei, luminii, dreptăţii, vieţii şi fericirii veşnice.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Câţi prunci nevinovaţi mor în fiecare zi!

lrg-11203-orthodox_icons147_miracle_by_the_virgin_Luaţi seama cum laudă Stăpâna smerenia cea iubită de Dum­nezeu: că a căutat (Domnul) spre sme­renia roabei Sale, şi iată de acum mă vor ferici toate neamurile (Lc. 1,48), şi cum osândeşte trufia, din pricina căreia s-a întâmplat căderea unei asemenea mulţimi de îngeri cu tot cu scaune, cu puteri, cu stăpânii: făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pre cei mândri cu cugetul inimii lor (Lc. 1, 51). Cine sunt aceşti mândri cu cugetul ini­mii lor? Luceafărul căzut şi îngerii lui, întreaga împărăţie a dracilor! O, cât de multe pătimiri şi jertfe ome­neşti trebuie să mai fie ca să se îm­plinească numărul îngerilor căzuţi! Şi, treptat, se împlineşte ! Câte jertfe ale morţii, mai ales în aceşti ani de anarhie, de fărădelegi nepedepsite şi de teroare ! Câţi prunci nevinovaţi ce mor în fiecare zi! Câţi oameni omo­râţi pentru credinţă, pentru ţar şi pa­trie ! Toţi aceştia împlinesc numărul îngerilor căzuţi. Doamne! Cât de drepte, de bune, de înţelepte, de mi­nunate, de neurmate sunt lucrurile Tale ! Moartea seceră şi coseşte jertfe nenumărate. Doamne, neclintită pă­zeşte Biserica Ta!

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Catolicii au renunţat la proscomidie

35533Proscomidia înfăţişează limpede Biserica întreagă cu Capul ei, Hristos, şi cu mădularele ei ce­reşti, pământeşti şi adormite. O, mi­nunată unire a lui Dumnezeu cu oa­menii ! Romano-catolicii au lepădat proscomidia, şi prin aceasta au descăpăţânat Biserica, rupând legătura învederată a Bisericii văzute, luptă­toare, cu Biserica nevăzută, triumfă­toare, ca în locul lui Hristos să îi dea alt cap – un om care nu este slobod de rătăciri la care ea le face părtaşe şi pe mădularele sale, clerici şi mireni. O, cât de înţelept, de adevărat şi de mân­tuitor este aşezământul Bisericii, pe care o feresc de rătăciri Duhul Sfânt şi Hristos – Capul ei Cel atotputernic.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Cu cât mai adâncă smerenia cu atât mai îmbelşugat harul iertării

35596

Sursa:www.orthphoto.net

Pre cei flămânzi i-a umplut de bu­nătăţi (Lc. 1, 53). Cu cât este mai adâncă pocăinţa, smerenia, recu­noaşterea şi simţirea păcatelor pro­prii, cu atât mai îmbelşugat se dăru­ieşte harul iertării, cu atât mai multe bunătăţi se revarsă în sufletul ome­nesc de la Stăpânul Cel atotdarnic. Manasie a fost cel mai nelegiuit dintre împăraţi, însă a arătat apoi şi pocăin­ţă mare şi adâncă, şi s-a învrednicit de la Domnul de mare iertare şi milă.

Adânciţi-vă în rugăciunea de pocăin­ţă a lui Manasie, împăratul iudeu, şi vedeţi cum s-a smerit, cum s-a pocăit, cum a preamărit milostivirea şi înde­lungă răbdarea lui Dumnezeu! Rugă­ciunea lui este un model de pocăinţă.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Vrei să vezi ce eşti fără Dumnezeu?

Dacă m-ar părăsi bunătatea lui Dumnezeu, aş rămâne om vechi, cu totul în păcate, care au în­ceput în tinereţile mele şi în parte continuă până acum, şi aş fi cu totul beznă şi întuneric, necurăţie şi pu­toare. Dar bunătatea lui Dumnezeu mă curăţeşte, mă sfinţeşte, mă lumi­nează, mă înnoieşte, mă bineînmiresmează şi mă împodobeşte neîncetat. Slavă Domnului pentru acest lucru !

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)