– Vrei să ştii de ce ne rugăm în faţa icoanelor?

Faţă către faţă, gură către gură vorbim noi, creştinii ortodocşi, cu Domnul, cu Maica lui Dumnezeu, cu sfinţii îngeri şi cu toţi sfinţii. Iată ce înseamnă, după obiceiul creştin ortodox, a te ruga cu evlavie, în duh şi în adevăr, în faţa sfintelor icoane. Iată de ce le punem în biserici şi în paraclise, precum şi la noi acasă. Noi credem că Domnul şi sfinţii Lui ne sunt aproape şi că noi alcătuim un singur trup duhovnicesc cu ei, o singură Biserică, după cum unul singur este Capul lor şi al nostru, Domnul lisus Hristos.

Când credinţa noastră în sfintele icoane şi în Biserică este de acest fel, oare voi, eretici luptători împotriva icoanelor, veţi arunca în ele cu pietrele osândirii clevetitoare ? Noi avem dreptate, iar voi sunteţi nedrepţi şi mincinoşi.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Publicitate

– Cu crucea Ta, Mântuitorule, mântuieşte-ne!

Pentru a vindeca şi răscumpăra pătimaşa ţintuire a omului de pământ, Dumnezeu-Omul bine a voit a Se ţintui pe cruce… Cu crucea Ta, Mântuitorule, mântuieşte-ne şi ne miluieşte.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Dumnezeu mereu ne face pe plac

În fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare minut Domnul, Zidi­torul făpturii, face pe placul tău, omul, în fel şi chip: şi cu soarele îţi luminează, te alintă, şi cu lumina lină a lunii limpezi, şi cu văzduhul care înviorează în chip plăcut, şi cu focul, şi cu apa cea de toată trebuinţa, şi cu plantele cele cu grăunţe, şi cu co­pacii, şi cu plantele care au rădăcini bune de mâncat, şi cu roadele care zac pe pământ (şi ce nenumărată mulţime de felurite gusturi plăcute au toate acestea !), şi cu carnea ani­malelor şi a peştilor şi a păsărilor de tot felul.

Dar câte ţesături, câte ţesă­turi ţi-a dăruit Domnul pentru aco­perirea şi înveşmântarea trupului tău; câte metale, câte pietre preţioase – pentru împodobirea ta şi a sfintelor biserici! Aşa îţi face Dumnezeu pe plac în tot chipul, spre buna ta fiinţa­re şi desfătarea ta.

Nu eşti şi tu, oare, îndatorat să îi faci pe plac, tot spre binele tău – să trăieşti după conştiin­ţă şi după Legea lui Dumnezeu, du­pă poruncile şi rânduielile Lui, după Evanghelia Lui, după cum îţi arată maica ta cea duhovnicească – dum­nezeiasca Biserică ?.. El nu are nevoie de nimic dintru ale tale, ci cere să Îi faci pe plac tot pentru tine însuţi, pentru că în aceasta se cuprinde via­ţa ta, tihna ta, lumina ta, puterea ta, bucuria ta, fericirea ta. Părăsiţi nebu­nia, şi veţi trăi (Pilde 9,6).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Poţi renunţa la toate pentru Hristos?

Cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pa­gubă (Filip. 3, 8). O, înaltă, cerească filosofie creştinească a cerescului Pavel! Toate cele pământeşti – frumu­seţea pământească, bogăţia cea stricăcioasă, dulceaţa mâncării şi bău­turii, frumuseţea hainelor, aurul şi argintul -, toate înşelările pămân­teşti, care amăgesc privirea şi simţu­rile, să le socoteşti drept gunoi, ca să îl dobândeşti pe Hristos. Pentru că nu se poate să îl ai în inimă pe Hris­tos dacă inima este prinsă cu împătimirea de cele pământeşti. Iată filosofia cerească! Urmeaz-o!

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)