– Greu ies patimile din om

35912
Sursa:www.orthphoto.net

Omul este atât de adânc vătă­mat, stricat şi spurcat de către păcat, care e nesfârşit de felurit, încât chiar nevoindu-se multă vreme în vederea duhovnicească şi cugetarea la cele dumnezeieşti, dacă slăbeşte pentru o clipă frâiele duhovniceşti ale minţii şi ale inimii, îndată poate să se pogoare la gânduri şi simţămin­te josnice, trupeşti, spurcate, pentru că rădăcinile păcatelor sunt adânci şi în toate părţile pătrund în inima omenească şi se întâmplă nu rareori să rămână în om până la moartea lui, paralizându-i sufletul.

Doar prin răb­dare, prin înfrânare, prin rugăciunea neîncetată, prin dureri şi prin sufe­rinţe se dezrădăcinează ele. „Voi fi măcinat de dinţii fiarelor”, spunea Sfântul Ignatie Purtătorul de Dum­nezeu, „ca să mă fac pâine curată a lui Dumnezeu”.

(Sfântul Ioan Kronstadt –  Ultimile însemnări)

Publicitate

– Oamenii dorm în patimile lor egoiste

16240
Sursa: http://www.orthphoto.net

Izbăveşte-mă de sporirea cea diavolească (din rugăciunile de dimineaţă). Se grăbeş­te, se grăbeşte (speşit) diavolul şi ne­încetat caută să-1 vâneze pe om ca să îl piardă pe vecie, iar oamenii dormi­tează, stau degeaba şi dorm în deşer­tăciunea lor cea lumească, în împătimirile lor de agonisită, de plăcerile pântecelui, de curvie, de jocuri (tea­tru şi cărţi), de modă, de literatură, de somn şi de tot felul – pier cu miile, ca muştele.

Grăbiţi-vă, deci, grăbiţi-vă, creştinilor, să vă mântuiţi sufle­tele până ce este vreme, până când Domnul mai aşteaptă şi îndelung rabdă, până când nu s-a zăvorât uşa împărăţiei. Au venit fecioarele cele nebune, zicând: Doamne, Doamne, des-chide-ne nouă. Iar El, răspunzând, a zis: amin zic vouă, nu vă cunosc pre voi (Mt. 25,11-12).

Dar cum Se grăbeşte Dom­nul să-i mântuiască pe credincioşi, pe cei ce au luare-aminte şi sunt pregă­tiţi ! In fiecare ceas, în fiecare clipă Se grăbeşte şi trimite tot ajutorul. Dom­nul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. în locul păşunii, acolo m-a sălăşluit, la apa odihnei m-a hrănit, sufletul meu l-a în­tors. Povăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii, pentru numele Său (Ps. 22,1-3).

(Sfântul Ioan Kronstadt –  Ultimile însemnări)