Vrăjmaşul nu doarme: ziua şi noaptea, în vis şi aievea ne atrage la păcat şi hrăneşte în sufletul nostru tot felul de patimi pierzătoare de suflet. Priveghează, omule, răstigneşte patimile – mai ales lăcomia pântecelui şi toate păcatele trupeşti…
(Sfântul Ioan Kronstadt – Ultimile însemnări)
Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care veţi judeca, cu aceea veţi fi judecaţi (Mt. 7,1). Doamne, dă-ne să nu-i judecăm pe vii, şi cu atât mai puţin pe morţi. Tu, ca Făcător şi Legiuitor, eşti singurul Judecător drept al viilor şi al morţilor. Iar nouă dă-ne să ne osândim cu asprime pe noi înşine şi să cerem pentru cei adormiţi iertarea şi lăsarea păcatelor de voie şi fără voie.
(Sfântul Ioan Kronstadt – Ultimile însemnări)
Descoperitu-mi-ai, Doamne, cu asupra de măsură, adevărul Tău şi dreptatea Ta. Dezvăluitu-mi-ai, prin cunoaşterea ştiinţelor, întreaga bogăţie a credinţei, a naturii şi a minţii omeneşti. Cunoscut-am cuvântul Tău, cuvânt de iubire care „pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului” (Evrei 4, 12); învăţat-am legile care guvernează raţiunea omului, aspiraţia lui spre înţelepciune, alcătuirea şi frumuseţea vorbirii; pătruns-am, pe cât mi-a fost cu putinţă, tainele şi rânduielile firii, infinitul întocmirii lumii, legile devenirii ei; cunosc din cine este alcătuită populaţia pământului; am cunoştinţă despre diferite popoare şi despre oamenii de seamă care s-au succedat în lume şi despre faptele lor.
Am învăţat câte ceva din marea ştiinţă a cunoaşterii de sine şi a căilor pe care ne putem apropia de Tine; într-un cuvânt, am ajuns să cunosc o mulţime de lucruri, „descoperitu-mi-s-au destule din cunoştinţele omeneşti” (Sirah 3, 22).
Voi mai cunoaşte multe şi de-acum încolo. Am o mulţime de cărţi, pe tot felul de subiecte, le citesc şi le recitesc, dar nu mă satur cu ele. Mai jinduiesc cu duhul după cunoaştere, inima mea nu-şi află încă mulţumire, nu încetează să flămânzească, toate cunoştinţele agonisite cu mintea nu i-au adus încă deplina, fericita, mulţumire de sine. Sătura-se-va, oare, vreodată? Sătura-se-va, „când se va arăta slava Ta” (Psalmul 16, 15); până atunci însă, nu mă voi sătura. Cuvântat-a Mântuitorul: „Oricine bea din apa aceasta (cea a cunoaşterii lumeşti) va înseta iarăşi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică” (Ioan 4, 13-14).
(Sfântul Ioan Krostadt – Viaţa mea în Hristos))
Sfântul Ioan de Kronstadt 
