Am putea spune că sufletul nostru este o reflectare a chipului lui Dumnezeu. Cu cât aceasta este mai fidelă şi mai clară, cu atât sufletul ne este mai luminos şi mai liniştit. Cu cât Dumnezeu ni se reflectă în suflet într-o mai mică măsură, cu atât el este mai întunecat şi mai neliniştit. Şi fiindcă la noi sufletul e totuna cu inima, se cuvine ca în ea să se reflecte, prin simţăminte, prin recunoştinţa noastră, adevărurile dumnezeieşti şi să lipsească cu desăvârşire tot ceea ce ar putea reflecta minciuna. Simte dragostea lui Dumnezeu în preacuratele Taine, simte adevărul tuturor rugăciunilor; inima noastră e ca o oglindă. Adevărul trebuie să ni se reflecte deplin şi exact în inimă, precum obiectele lumii exterioare într-o oglindă obişnuită.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)
Sfântul Ioan de Kronstadt 