– Minunata lucrare a Sfintei şi de-viaţă-dătătoarei Cruci

rastignirea-scoala-cretana-xvii-792413Minunata lucrare a Sfintei şi de-viaţă-dătătoarei Cruci asupra sufletului nostru atins de otrava răului arată în chipul cel mai limpede următoarele:

1) că avem un suflet, fiinţă spirituală, şi lucrul acesta este în afara oricărei îndoieli;

2) că există spirite rele care acţionează ucigător asupra sufletului nostru;

3) că îl avem pe Dumnezeul şi Domnul nostru Iisus Hristos mereu cu noi, prin dumnezeirea Sa, şi că

4) El ne-a adus prin Cruce, prin patimile, răstignirea şi moartea Sa mântuirea, că a surpat prin Cruce puterea diavolului.

Iată câte dovezi desprindem spre folosul credinţei noastre din minunata lucrare a de-viaţă-dătătoarei Cruci asupra noastră.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Totul se întâmplă în minte şi în inimă

ioann2Toate nenorocirile mi se întâmplă în minte şi în inimă, astfel încât ele nu pot fi văzute; de aceea îmi trebuie un Mântuitor nevăzut, singurul care poate fi călăuză inimii. O, tăria mea, Iisuse Fiul lui Dumnezeu! O, lumina minţii mele, pacea, bucuria, bogăţia inimii mele – slavă Ţie! Slavă Ţie Celui ce mă izbăveşti de vrăjmaşii mei nevăzuţi, cei ce duc război în mintea şi în inima mea şi care stau gata să mă ucidă în însuşi izvorul vieţii mele, în locul cel mai sensibil.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Diavolul caută şi acum prin orice mijloace să-l ucidă pe om

Prin crucea Domnului vom birui pe vrăjmaşul diavol (www.orthphoto.net)
Prin crucea Domnului vom birui pe vrăjmaşul diavol (www.orthphoto.net)

Ucigaş de oameni fiind de când lumea, diavolul caută şi acum prin orice mijloace să-l ucidă pe om, cu minciuna şi cu tot felul de uneltiri. Când se strecoară în inimă sub forma necredinţei sau a vreunei patimi, nu va înceta să-şi descopere mai târziu adevărata faţă şi anume prin neîndurare şi răutate.

Atunci când ţi-ai dat seama că a intrat în tine, de cele mai multe ori nu vei reuşi să-l scoţi dintr-o dată. Aceasta fiindcă diavolul caută să blocheze toate căile prin care ar putea fi scos din inimă şi face aceasta cu ajutorul necredinţei, al cruzimii şi al altor mijioace care îi stau la îndemână. Zadarnic te zvârcoleşti în mine, arhanghele căzut! Eu sunt robul Domnului meu Iisus Hristos. Tu, cel ce te-ai înălţat cândva cu trufie, te înjoseşti acum luptându-te atât de cumplit cu mine, cel slab! Aşa să-i spui în gând duhului celui rău, care îţi stă ca un pietroi pe inimă şi care te îndeamnă la tot răul.

Duhului celui trufaş aceste cuvinte îi cad ca un bici de foc; ruşinat de tăria şi de înţelepciunea ta duhovnicească, el va fugi de tine. Îţi vei da seama îndată de aceasta, vei vedea şi simţi săvârşindu-se în tine schimbări minunate; nu vei mai simţi apăsându-ţi inima povara ucigătoare de suflet; ţi se va părea că ai devenit uşor ca fulgul şi te vei convinge, din proprie experienţă, că există duhuri ale răului, cele de sub cer, care caută mereu să ne ducă spre pierzare, folosindu-se de otrava gândurilor negre şi ticăloase, cele care ne înveninează inima, căznindu-se să nimicească dragostea de oameni şi dorinţa de a intra în comuniune unii cu alţii.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Să nu reduci împărtăşania la o deprindere oarecare

www.orthphoto.net
Sursa: http://www.orthphoto.net

Preţuieşte după vrednicie cea mai mare minune a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, cea care se vădeşte în împărtăşirea cu Dumnezeieştile Sale Taine. Ce fel de minune este aceasta? Cea care dă pace şi înzdrăvenire inimii celei mortificate de păcat, minunea care se arată după o deasă împărtăşire, primită după ce ai trăit un timp în nelinişte şi moarte spirituală.

Să nu reduci împărtăşania la o deprindere oarecare, la ceva obişnuit şi fără importanţă. Dacă vei gândi aşa, dacă vei înclina către o asemenea concepţie, îţi vei atrage mânia lui Dumnezeu şi nu vei mai simţi după cuminecare că ai gustat pace şi viaţă.

Purtând o vie recunoştinţă, pornită din adâncul inimii, acestor daruri dătătoare de viaţă, vei dobândi de la Domnul viaţă, iar credinţa îţi va spori mereu şi mereu. Spaimele şi neliniştile vin din necredinţă. După ceea ce simţi în timp ce primeşti Sfânta împărtăşanie, poţi fi sigur că necredinţa te face să rămâi departe de acea viaţă care îţi stă înainte în Sfântul Potir.

 Caută să nu le iei în consideraţie. O, credinţă! Tu însăţi eşti minunea noastră, mântuirea noastră! „Credinţa ta te-a mântuit” (Marcu 5, 34). Credinţa vie în adevărul lui Dumnezeu ne face să plecăm întotdeauna de la Domnul în pace. Şi, dimpotrivă, necredinţa nu ne aduce niciodată pace. Şi – vai! – Satana îşi face deseori apariţia după o nevrednică împărtăşire cu Sfintele Taine, încercând în tot chipul să ne semene în inimă minciuna sa, adică necredinţa, fiindcă necredinţa este tot una cu minciuna.

(Sfântul Ioan de Kronstadt  – Viaţa mea în Hristos)