– Ce muzică să ascult?

Nu căuta la frumuseţea chipului, ci la aceea a sufletului omului; nu lua în seamă haina (trupul este o haină vremelnică), ci vezi ce anume îmbracă ea; nu te lăsa sedus de o casă arătoasă, ci află mai întâi cine stă în ea şi ce fel de om, este.

Altminteri vei batjocori chipul lui Dumnezeu, îl vei înjosi pe împărat, ploconindu-te în faţa robului Său, nedându-I împăratului nici cea mai mică parte din cinstea ce i se cuvine.

Aşijderea, nu sta să admiri cât de frumos e tipărită cartea, ci caută să-i descoperi spiritul; căci altminteri înjoseşti duhul şi înalţi trupul, fiindcă litera tipărită e trupul, iar cuprinsul cărţii, duhul.

Nu te lăsa vrăjit de armonia sunetelor scoase de instrumente şi de voci omeneşti, ci caută să descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Dacă acea muzică îţi aduce în suflet o stare de linişte, de înţelepciune, de sfinţenie, ascult-o, nutreşte-ţi sufletul cu ea. Iar dacă prin ea îţi pătrund în suflet patimi, nu o mai asculta, ţine-te deoparte de trupul şi de spiritul acelei muzici.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Publicitate

– Domnul Hristos aduce pacea şi bucuria în inimă

Hristos, atunci când credinţa ni-L aduce în inimă, face să se sălăşluiască în ea pacea şi bucuria. Nu în zadar se spune despre Dumne­zeu: „Sfânt eşti şi cu sfinţii sălăşluieşti”.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Cum sufletul ne pune în mişcare trupul, aşa şi Dumnezeu pune în mişcare Universul

După cum sufletul ne pune în mişcare trupul, tot aşa şi Dumnezeu pune în mişcare Universul, lumile toate, fără a fi cuprins în ele. Sufletul umple trupul, iar „duhul lui Dumnezeu umple lumea” (înţelepciunea lui Solomon 1,7); sufletul se cuprinde în trup, fără a fi „blocat” de el într-un singur loc, fiindcă se poate deplasa oriunde; Duhul Domnului nu stă cuprins în lume, nu se închide în lume, ca sufletul în trup.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Natura ascunde o mulţime de taine, pe care mintea mea nu le poate pătrunde

Oare ce este de mirare în faptul că însuşi Dumnezeu-Cuvântul, Făcătorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor, preface pâinea şi vinul în preacuratul său Trup şi preacuratul său Sânge? în acestea – în pâine şi vin -nu se întrupează din nou Fiul lui Dumnezeu, deoarece El s-a întrupat o dată şi este de-ajuns pentru toate veacurile, ci se întrupează acea fire omenească pe care şi-a asumat-o o dată Hristos, într-un chip care se aseamănă cu minunea înmulţirii celor cinci pâini, din care s-au hrănit mii de oameni.

Natura ascunde o mulţime de taine, pe care mintea mea nu le poate pătrunde. Şi deşi, aparent, ele par lesne de înţeles, fiecare lucru are enigmele sale. Asemenea şi taina de-viaţă-dătătorului Trup şi Sânge rămâne pentru mine de neînţeles: Cum se prefac pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Domnului? Dar deşi eu n-o pot pătrunde, această taină are o existenţă reală. Creatorul meu (eu nefiind decât lucrarea mâinilor Sale, făcută din carne şi sânge peste care Domnul a suflat duh), Dumnezeu Cel preaînţelept, a Cărui putere este nemărginită, păstrează multe taine. Eu însumi sunt pentru mine o taină, ca şi creaţie a mâinilor Sale. Pentru sufletul meu există Duhul Domnului. Pentru sufletul şi trupul meu există Trupul şi Sângele Domnului.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Cum să ne îndoim de adevăr?

Sursa: http://www.orthphoto.net

Dumnezeu, Cel ce este Adevărul etern, nu rabdă să ne ştie îndoindu-ne de adevăr nici o clipită. Dumnezeu, Cel ce este bunătatea veşnică, „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (Timotei 2, 4). Se cuvine ca şi noi, fiii lui Dumnezeu Celui bun fiind, să dorim tuturor din toată inima, chiar şi vrăjmaşilor noştri, mântuire şi să ne îngrijim de aceasta.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)