După cum trupul nu poate trăi fără să respire, iar fără respiraţie omul nu poate să trăiască, tot aşa fără respiraţia (suflarea) Duhului lui Dumnezeu, sufletul omului nu poate duce o viaţă adevărată. Ceea ce este aerul pentru corp, aceea este Duhul lui Dumnezeu pentru suflet. Aerul închipuie, într-un fel, Duhul lui Dumnezeu. „Duhul, unde voieşte suflă” (Ioan 3, 8, apud Biblia de la 1688).
(Sfântul Ioan de Kronstadt)