Răul nu rămâne doar în inimă, ci caută să se răspândească

Răutatea sau orice altă patimă care intră în inimă curată, în virtutea „legii” răului, cea care acţionează automat, să se „verse” pe dinafară. De aceea se spune de obicei despre un om rău sau mânios că şi-a vărsat răutatea sau mânia asupra altuia sau a altceva. Partea cea mai proastă a răului este că el [...]

Read Full Post »

Să purtăm în inimă doar dragostea!

Creştinul nu are nici un temei să ţină în inimă ură împotriva cuiva, ura fiind lucrul diavolului. Creştinul se cuvine să ţină în inimă numai dragoste. Şi fiindcă dragostea nu gândeşte răul, nu trebuie să poarte gând rău împotriva nimănui. Când nu am nici o dovadă în această privinţă, nu se cuvine să gândesc despre [...]

Read Full Post »

Fără pacea inimii, omul nu se poate bucura de nimic!

Pacea şi belşugul de viaţă pe care le simte inima după împărtăşanie este cel mai mare şi mai de preţ dar pe care ni-1 face Domnul nostru Iisus Hristos, unul mai presus de toate darurile, luate împreună, de care se poate bucura trupul. Fără pace sufletească – atunci când inima este chinuită şi strâmtorată – [...]

Read Full Post »

- Viaţa ta sufletească se împarte în mod distinct în două stări

Viaţa ta sufletească se împarte în mod distinct în două stări, între care există o profundă deosebire. O stare este aceea care înseamnă pace, bucurie, inimă largă şi deschisă; o alta e cea în care domină suferinţa, spaima, iar sufletul se simte în strâmtorare. Cea dintâi stare este rezultatul acordului desăvârşit dintre suflet şi legile [...]

Read Full Post »

- Cum se poate demonstra că păcatul este un chin?

Ce adevăr înspăimântător! Păcătoşii care nu se căiesc pierd după moarte orice posibilitate de a se achimba în bine, adică rămân me­reu pradă chinurilor veşnice. Păcatul înseamnă chin. Cum s-ar putea demon­stra aceasta? în modul cel mai distinct prin starea în care se află unii păcătoşi şi prin caracteristicile păcatului însuşi: de a-l ţine pe [...]

Read Full Post »

- Orice s-ar spune, omul devine uneori din cale-afară de supărăcios şi de rău

Orice s-ar spune, omul devine uneori din cale-afară de supărăcios şi de rău nu fiindcă e în firea lui să fie aşa, ci fiindcă diavolul s-a stră­duit din răsputeri să-1 facă aşa. Observaţi-vă pe voi înşivă, observaţi-i şi pe alţii atunci când devin irascibili şi răi, când voi înşivă şi ei aţi fi fost în [...]

Read Full Post »

- Când diavolul ni se află în inimă

Când diavolul ni se află în inimă, simţim ceva ca o greutate ucigă­toare, neobişnuită, o pară de foc în piept şi în inimă; sufletul simte că ceva îl strânge şi că se întunecă; totul ne irită; simţim repulsie faţă de orice faptă bună; interpretăm anapoda orice cuvânt şi orice gest ale altora faţă de noi, [...]

Read Full Post »

- Deprinde-te să birui în tine păcatul cu ajutorul lui Dumnezeu

Împărăţia Cerurilor, adică sfinţe­nia, curăţia, dreptatea, înfrânarea, rugăciunea, întreaga înţelegere, dragostea de Dumnezeu şi de aproa­pele se ia cu sila (Mt. 11, 12), altfel spus se atinge cu ajutorul haric al lui Dumnezeu de către cel ce plăteşte preţul necontenitei silinţe proprii. Trupul se împotriveşte duhului, adi­că oricărei virtuţi, ca să nu facem ceea ce [...]

Read Full Post »

- Cine vrea să se-mpărtăşească, să se cerceteze pe sine

Să se cerceteze pe sine omul care vrea să se împărtăşească cu Sfintele Taine, şi abia apoi să se împărtăşească cu pâinea cea cerească – Trupul lui Hristos – şi să bea din Paharul vieţii, pentru că oricine va mânca Pâinea aceasta sau va bea Paha­rul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi Trupului şi Sângelui [...]

Read Full Post »

- Sfinţii urmăreau cu agerime toate mişcările inimii lor

Sfinţii urmăreau cu agerime toate mişcările inimii lor şi bă­gau de seamă dacă nu cumva se cui­băreşte în ea vreo lipsă de bunăvoin­ţă, vreo răutate sau ură faţă de cine­va, vreo părtinire, vreo lăcomie – şi smulgeau neîntârziat aceste rădăcini diavoleşti, aruncau această plămadă a iadului, după cum făceau şi cu toa­te celelalte patimi. Ei [...]

Read Full Post »