Strânge comori, şi nu ştie cui le adună pre ele (Ps. 38,10). Jalnică e starea sufletească a bogatului!… A strâns avuţii fără număr, dar L-a pierdut pe Dumnezeu şi şi-a pierdut sufletul, pregătindu-i chinuri fără sfârşit. Mergi, vinde-ţi câte ai şi le dă săracilor, şi vei avea comoară în cer; şi luând crucea, vino, urmează Mie (Mc. 10, 21), îi spune Domnul tânărului bogat.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Stiii ce ma enerveaza pe mine?
uite,mentalitatea asta!
Cu ce e vinovat un om bogat ca e bogat?Bravo lui daca stie cum sa faca bani,daca munceste din greu pentru familia sa,daca are ambitie etc etc.
“Mergi, vinde-ţi câte ai şi le dă săracilor, şi vei avea comoară în cer; şi luând crucea, vino, urmează Mie (Mc. 10, 21)”
Ok.Si daca dam tot saracilor ei nu devin bogati?Ei,la randul lor,n-ar trebui sa ne urmeze exemplul?
Sau hai sa o luam altfel.Pentru ce mergem la scoala?Pentru ce invatam bine tot parcursul vietii noastre de scolar?Pentru a avea un job bine platit,nu?Si a ne asigura o viata buna,noua,copiilor si familiei.
Eu nu sunt o persoana bogata,ci din contra.Dar nu cred ca trebuie privite asa lucurile.Ca sunt destui saraci ce fura si sunt departe de Dumnezeu ca si bogati de altfel.A fi sarac nu e o conditie de a-l iubi pe Dumnezeu!
Ai dreptate Laura, e normal ca noi sa traim ca sa avem o viata buna, sa traim cel putin decent. Dar daca suntem bogati iar altii mor de foame pe langa noi inseamna ca n-am inteles de ce am primit asa de multe.