Sursa: www.orthphoto.net
Putem, oare, să ne rugăm mai repede fără a dăuna în vreun fel asupra rugăciunii? Pot să o facă cei ce au deprins rugăciunea lăuntrică, cea din inimă curată. Se cuvine ca în timpul rugăciunii inima să dorească sincer ceea ce cere; să se pătrundă de adevărul cuvintelor rostite, iar pentru o inimă curată acestea vin de la sine. Ea se poate ruga şi mai repede, dar numai cu evlavie, deoarece graba ca atare nu poate vătăma rugăciunea, adevărul (sinceritatea) ei.
Dar cei ce n-au ajuns să se roage cu toată inima trebuie să se roage fără grabă, aşteptând ca fiecare cuvânt al rugăciunii să-şi găsească ecou corespunzător în inimă. Dar cel ce nu a deprins practica rugăciunii contemplative nu poate obţine cu uşurinţă aceasta. Iată de ce pentru unii ca aceştia trebuie să devină regulă obligatorie rostirea rară a cuvintelor rugăciunii. Aşteaptă ca fiecare cuvânt să-ţi trezească în inimă propriul său ecou.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)
[...] Putem oare, să ne rugăm mai repede? [...]